Joia Patimilor

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: ME, 28.04.2005

* Joia dinaintea Paştelui poartă numele de Joia Mare, Joia Patimilor, Joia Neagră sau Joimăriţa
* În această seară, la bisericile ortodoxe se slujesc deniile şi se citesc cele 12 evanghelii
* Tot astăzi, gospodinele vopsesc ouăle de Paşti

Joia dinaintea Paştelui poartă numele de Joia Mare, Joia Patimilor, Joia Neagră sau Joimăriţa. Este ziua în care Iisus a luat parte la Cina cea de Taină, împreună cu cei 12 ucenici ai săi. În această seară, la bisericile ortodoxe se slujesc deniile şi se citesc cele 12 evanghelii. În toate bisericile din oraş se va bate toaca, clopotele urmînd să sune doar în noaptea de Înviere. Astăzi nu se lucrează, ci doar se vopsesc ouăle şi se pregătesc huştele pentru borşul care se va pune în ciorbe tot anul. Este o zi dedicată morţilor-strămoşi, în care se petrece o întîlnire a celor două lumi, fiindcă acum sufletele strămoşilor vin să se încălzească la focurile special pregătite în curţile oamenilor sau în cimitire, să se odihnească, să mănînce colaci din aluat de grîu şi să primească apa care li se dăruieşte.
Ziua în care se deschid cerurile
Se spune că în această zi se deschid cerurile, uşile Iadului şi Raiului şi mormintele. Morţii, sosiţi să petreacă Paştele împreună cu cei dragi rămaşi în viaţă, se reîntorc pe la fostele lor case, unde vor rămîne pînă în sîmbăta de dinaintea Rusaliilor (Moşii de Vară), cînd se dau colaci şi oale de pomană pentru plecarea sufletelor. Pînă cînd pleacă, sufletele se aşază pe streaşina casei sau prin curţi, în diverse locuri. Pentru că totuşi e destul de frig, dimineaţa şi seara trebuie aprinse focuri, în curte, pe morminte sau lîngă morminte, pentru ca morţii să se încălzească lîngă ele şi să aibă lumină. Pentru a aprinde focul, copiii, fetele nemăritate şi femeile în vîrstă adună vreascuri de boz, alun etc., plante despre care se crede în general că au proprietăţi magice. Acestea sînt aduse cu o zi înainte şi se strîng doar cu mîna (nu se taie cu securea). Fetele şi femeile trebuie să care cîte două doniţe cu apă, pe care să o verse peste iarbă şi morminte sau să o lase lîngă foc, pentru morţii care se aşază acolo. De pomană nu se dă doar mîncare, ci şi haine.
Pedepsite de Joimăriţa
Se spune că pe vremuri, pe la sate, fetele şi femeile erau încredinţate că trebuie să termine pînă în Joia Mare cămăşile noi pentru Paşte, ca să intre cu ele în horă în această zi mare. Dacă Joimăriţa (personificarea acestei zile), o femeie care umblă în ajun prin sat, vede că o fată sau o femeie nu şi-a tors cînepa şi nu a terminat cămăşile, îi arde cînepa netoarsă şi o bate sau o arde pe cea vinovată. Cele mai leneşe fete sînt răpite, duse acasă la Joimăriţa şi mîncate de aceasta. Într-o altă varianta, mai îngăduitoare, Joimăriţa face astfel încît fata respectivă să nu mai poată lucra tot anul. Joimăriţa putea pedepsi totodată şi băieţii leneşi care nu se îngrijiseră bine de animale în timpul iernii sau care nu-şi reparaseră gardul pînă atunci.
În Joia Mare nu se spală rufe
În Joia Mare, gospodinele pregătesc bucatele pentru marea sărbătoare a Paştelui, dar în special fac renumitele ouă roşii, slăvind astfel sacrificiul făcut de Mîntuitorul Iisus Hristos. Tradiţia spune că ouăle fierte şi vopsite roşii în Joia Mare nu se alterează atît de uşor ca şi cele fierte în restul anului. În Muntenia, ouăle se vopsesc miercuri şi sînt duse la biserică joi, unde se lasă pînă la Paşte, crezîndu-se că astfel nu se vor strica. În alte regiuni se duc 12 ouă roşii la biserică într-un şervet şi se iau de Paşte. Fiecare ou este îngropat apoi la hotarele satului, pentru ca acesta să fie ferit de grindină. Pasca se face în ziua de miercuri, dar se sfinţeşte în Joia Mare. Începînd de acum pînă la Ispas, nu se va lucra în nici o joi, pentru ca să nu vină grindina, furtuna sau seceta. În Joia Mare nu se spală rufe, pentru ca morţii să primească pomana lor şi nu apa murdară de pe urma spălării.
Creştinii se împărtăşesc
Joia Mare este ziua în care creştinii se împărtăşesc, după care continuă postul aspru pînă la Paşte. Bătrînii obişnuiau chiar să ţină post negru în Săptămîna Mare. Cei mai tineri mîncau doar pîine şi fructe uscate, şi nu beau decît apa de izvor. Postul nu însemna însă numai abţinerea de la mîncare. Creştinii aveau grijă să nu vorbească mult sau urît, să nu se sfădească şi să nu (se) supere pe nimeni. Din Joia Mare bărbaţii se linişteau şi ei pe lîngă case, străduindu-se să termine curăţenia prin ogrăzi şi grădini. În zilele rămase pînă la Paşti, femeile pregăteau de zor copturile rituale (cozonac şi pască mai ales) şi friptura de miel. Îndeobşte, cozonacii erau lunguieţi, amintind prin această formă de sicriul în care a fost îngropat Domnul Iisus.

Superstiţii în Joia Mare
• Cine doarme în această zi va fi leneş şi nu va mai fi bun de treabă pînă anul viitor
• La biserică se merge cu o sfoară, pe care se face un nod după citirea fiecărei evanghelii. Se crede că această sfoară cu 12 noduri are efect în combaterea febrei, dacă bolnavul este legat cu ea şi stă bine învelit toată noaptea. Fetele care dorm cu această sfoară sub pernă îşi vor vedea în vis viitorul lăsat de Dumnezeu
• Noaptea dinainte de Vinerea Mare este foarte potrivită şi pentru vrăjile de dragoste
• Pe la sate se crede că, dacă se lasă făină în biserică pînă în noaptea Învierii, aceasta va fi bună pentru vindecarea febrei
• Dacă cineva vrea să scape de negi, trebuie să se ducă în Joia Mare la biserică avînd în buzunar un băţ şi un cuţitaş. După fiecare evenghelie citită de preot, omul trebuie să facă o crestătură pe băţ, iar la sfîrşit, cînd a făcut 12 crestături, să arunce afară băţul.
Cina cea de Taină
• Joia Mare este una dintre cele mai importante zile din această săptămînă. Acum se aduce aminte de ritualul în care Mîntuitorul a spălat picioarele ucenicilor Săi la Cina ce de Taină, dînd astfel exemplu de slujire a oamenilor. Tot acum, la Cina cea de Taină are loc instituirea Tainei Euharistiei (Sf. Împărtăşanie) prin cuvintele rostite de Mîntuitorul apostolilor Săi: „Luaţi, mîncaţi, acesta este Trupul Meu, care se frînge pentru voi“; „Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sîngele Meu, al Legii celei Noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor“. La Denia de joi seara se citesc 12 evanghelii în care se relatează vinderea Mîntuitorului de către Iuda, prinderea Lui în grădina Ghetsimani, lepădarea lui Petru, judecarea Mîntuitorului de către farisei, condamnarea lui la moarte, sub privirile neputincioase ale romanului Pilat din Pont.
Astăzi se înroşesc ouăle
• După o legendă din Bucovina, ouăle roşii se fac în amintirea unui episod sacru: evreii au aruncat cu pietre în Mîntuitor, dar acesta le-a transformat în ouă roşii, spre marea uimire a duşmanilor Săi. Vopsirea ouălor de Paşte era pe vremuri un adevărat ritual. Acum, din lipsa timpului sau pur şi simplu din comoditate, dorim soluţii cît mai simple pentru a avea ouă frumoase pe masa sărbătorilor Pascale. Roşii, galbene, verzi sau albastre, ouăle trebuie să aibă o culoare uniformă. Aşa că trebuie să ai grijă cu ele încă de la cumpărare. Alege-le pe cele cu suprafaţă netedă, iar înainte de a le fierbe spală-le în apă cu puţin detergent de vase, iar apoi clăteşte-le şi lasă-le să se usuce. Cînd se pun la fiert, pentru a nu se sparge, adaugă sare în apa rece. Iar atunci cînd pregăteşti vopseaua, adaugă în vasul cu pricina o lingură de oţet. După ce sînt vopsite, pentru a căpăta luciu, ouăle sînt lăsate să se usuce apoi sînt unse cu ulei sau cu slănină (depinde ce are în casă gospodina). Pentru a impresiona musafirii sosiţi la masa de Paşte, aşază-le frumos în coş de nuiele, în care, în prealabil, poţi pune cîteva fire de iarbă.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: