* Obiceiul, care se păstrează de sute de ani, adună tot satul la distracție
Mîine, în prima zi a Paștelui catolic, membrii comunității maghiare din Apața sărbătoresc Împușcatul cocoșului. Obicei vechi de sute de ani, acesta adună tot satul la distracție.
Ce spune legenda
În fiecare an, de Paște, în Apața se reia scenariul condamnării și execuției cocoșului cu arbaleta. Șapte tineri de clasa a VII-a, îmbrăcați în port popular, colindă însoțiți de alai pe străzile satului, pînă la marginea lui. Aici, pe un deal unde exista cîndva o cetate, în locul de judecare și executare a cocoșului, un vătaf citește dintr-o carte veche despre istoria obiceiului. Tinerii îl ascultă, adunați în semicerc. Tradiția se păstrează încă de pe vremea invaziei tătarilor. Potrivit legendei, sătenii s-au ascuns atunci în cetatea ridicată pe dealul de la marginea satului. Au luat cu ei și orătăniile din ogradă. În zori, la ora 4.00, un cocoș a cîntat, iar tătarii au descoperit ascunzătoarea. A urmat un adevărat măcel, de care a fost învinuit cocoșul. De aceea, în fiecare an, de Paște, el trebuie pedepsit.
Ținta, împărțită
în supă
Pe vremuri se foloseau păsări vii, dar acum ținta este un cocoș din lemn. Nici armele nu sînt puști adevărate, ci niște arbalete, cu săgeți tot din lemn. Cei mai îndemînatici tineri sînt premiați, de cinste deosebită bucurîndu-se cel care țintește inima. Apoi, tinerii sînt invitați la casa vătafului, unde li se servește supă de cocoș. Potrivit tradiției, fiecare primește în farfurie partea din cocoș pe care a reușit s-o nimerească. Sărbătoarea se încheie cu un bal. Cercetătorii care au studiat obiceiul spun că aici cocoșul nu mai este simbol al păsării care vestește prin cîntecul său sosirea zilei, alungînd întunericul, ci a căpătat conotații negative, fiind considerat aducător de nenorocire.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
