Blagoveştenia în Schei

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Simona SUCIU, 26.03.2005

* Buna-Vestire este prima sărbătoare din an a Junilor scheieni
* O tradiţie veche de secole e pe cale să se piardă

Blagoveştenia, ziua în care ortodocşii prăznuiesc vestea cea bună adusă Fecioarei Maria de către trimisul lui Dumnezeu, îngerul Gavriil, este prima sărbătoare din an a Junilor scheieni. Aşa cum făceau şi străbunii lor în urmă cu multe sute de ani, Junii se adună în grup şi străbat cartierul Schei suflînd în surlă, un vechi instrument, asemănător cu o trompetă, ale cărui orgini se pierd în negura timpurilor. Scheiencele bătrîne, tot mai puţine în ziua de azi, încă mai ies pe la porţi făcîndu-şi semnul crucii şi rostind ca o incantaţie aceleaşi vorbe pe care le spuneau şi bunicile lor: „Mulţumescu-Ţi Ţie Doamne că am trăit să aud sfînta surlă“. Sînt convinse că astfel vor fi apărate de rele pentru încă un an.
Cu lăutarii pe Coasta Prundului
Ieri, în Piaţa Unirii, doar o mînă de Juni tineri s-au adunat ca să pornească prin cartier vestind în sunetele arhaice ale surlei sărbătoarea Blagoveşteniei. Chiar dacă în trecut această sărbătoare era tratată cu adînc respect, în ultimii ani braşovenii şi chiar scheienii par să-i fi uitat înţelesul. Cei cîţiva tineri, în frunte cu surlaşul, au zăbovit în Piaţa Unirii preţ de cîteva zeci de minute aşteptînd să li se alăture şi alţi membri ai grupurilor de Juni. În cele din urmă au pornit, însoţiţi de lăutari, spre Coasta Prundului, locul tradiţional de adunare în ziua de Buna-Vestire. De acolo, de deasupra cartierului, surla se făcea auzită în fiecare an pînă în cel mai îndepărtat colţ al Scheiului. Ritualul era urmat, şi a fost şi ieri, de o masă îndestulată, cu bucate de post, de la care n-a lipsit însă peştele. Înainte, Junii încing însă cunoscuta lor horă şi aruncă buzduganul, un alt însemn care aminteşte de străvechea organizaţie militară din care provin grupurile de Juni.
„O tradiţie pe care n-avem voie s-o uităm“
Conform tradiţiei, Junii n-au purtat ieri bogatele lor costume, pentru că numai în Duminica Tomii au voie să se împodobească. Doar cîţiva trecători s-au oprit din drum să asculte surla, majoritatea neavînd habar că tinerii strînşi în Piaţa Unirii sînt Juni.
Deşi sărbătoarea începe să se piardă, în Schei mai sînt încă familii pentru care tradiţiile şi obiceiurile Junilor sînt sfinte. Dintr-o astfel de familie face parte şi Ciprian Domnişor. „Părinţii, bunicii şi străbunicii mei toţi au fost juni. Este o tradiţie de familie pe care nu avem voie s-o uităm. Trebuie s-o ducem mai departe, pentru că numai astfel Scheiul îşi poate păstra identitatea“, a mărturisit Ciprian Domnişor care este june de 15 ani şi surlaş de zece.
Scheianul de 28 de ani a mai explicat că a fi surlaş nu este un lucru oarecare. Nu oricine poate îndeplini această misiune. Trebuie să ai ceva talent, dar mult mai multă dăruire. De regulă, surlaşul este ales o singură dată şi predă ştafeta doar atunci cînd simte că nu mai este în stare să urce Coasta Prundului.
Surla, element dacic
• Surla, un străvechi instrument de suflat, atestă vechimea obiceiului Junilor, fiind confirmată şi în istorie ca element dacic. Instrumentul care îi însoţeşte pe juni este făcut din „cioaie“ (aramă) şi este asemănător unei trompete mai mici, avînd lungimea de 35 cm şi diametrul de 11,5 cm şi fiind prevăzut cu şase găuri pentru digitaţie. La Prima Şcoală Românească se află expusă o surlă care a fost fabricată în Germania secolului trecut.
Şapte grupuri de Juni
• Cea mai veche informaţie scrisă despre Juni s-a păstrat din 1728 şi a fost descoperită în arhiva Bisericii „Sfîntul Nicolae“. Junii s-au constituit într-o străveche organizaţie militară a Scheilor, cu sprijinul voievozilor români din Principate, în secolul al XIV-lea, cu scopul de a întări apărarea şi unitatea pămînturilor din Ţara Bîrsei. În Schei sînt şapte grupuri de juni: Curcani, Bătrîni, Tineri, Dorobanţi, Roşiori, Albiori, Braşovecheni, fiecare avînd propriile costume şi steaguri. Majoritatea costumelor sînt foarte vechi, moştenite din tată în fiu şi bine păstrate în lăzile de zestre.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: