Ultima defilare din Brașov a avut loc la 23 august 1989, când comuniștii omagiau 45 de ani de la Revoluția de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă. 158.006 de demonstranți au trecut prin fața tribunei oficiale, în fix 106,09 minute. Planul demonstrației a fost finalizat încă din 16 august 1989 de comandamentul care răspundea cu capul de desfășurare, cu atât mai mult cu cât Brașovul, după istoricul 15 Noiembrie 1987, trebuia strunit și controlat la sânge. Defilarea a implicat forțe uriașe și un scenariu stabilit până la ultimul detaliu. Despre fiecare participant se știa tot: de la poziția lui în coloană, ce steag sau pancartă va purta, ce va scanda, câți oameni de ordine îl vor supraveghea și câte secunde va zăbovi în fața oficialităților. În tribuna oficială, lungă de 74 de metri și organizată
pe trei sectoare, au fost invitați 151 de comuniști de frunte și alte 393 de cadre de conducere din întreprinderi și instituții. Fiecare cu locul stabilit. Pentru a-i păzi, au fost aduși 1.400 de milițieni. Alți 16.527 de oameni de ordine au supravegheat coloanele de demonstranți.
Demonstrația oamenilor muncii într-un dosar
Ultima defilare din Brașov s-a numit Demonstrația oamenilor muncii. Se împlineau 45 de ani de la Revoluția de Eliberare Socială și
Națională, Antifascistă și Antiimperialistă. Scenariul manifestării este consemnat într-un dosar, scăpat ca prin minune de furia revoluției.
A fost finalizat pe 16 august 1989 de comandamentul care răspundea cu capul de desfășurarea ca la carte, fără incidente sau greșeli, a
uriașei manifestări-omagiu din regimul Ceaușescu. Documentația era întocmită de reprezentanți de la partid și funcționari de la
municipiu. După care era vizată de Securitate care mai făcea modificări cu privire la poziția în tribună a anumitor persoane sau cu ordinea
de intrare în scenă a întreprinderilor. Schema și indicațiile erau trimise pe linie de sindicat fiecărei unități care avea sarcina să mobilizeze
și să instruiască oamenii, să confecționeze materialele propagandistice. Nomenclaturiștii primeau invitație nominală, în tribună. Chiar și
ștabilor li se impunea o disciplină strictă. Pe invitație era precizat momentul începerii defilării: ora 8.00, dar și ora-limită la care trebuiau
deja să fie instalați în tribună: 7.45.
544 de ștabi în tribuna oficială
Participanții la defilare se bucurau că au zi liberă. De fapt, numai o jumătate de zi, dimineața așteptau ore în șir în soarele fierbinte până le
venea rândul să defileze. După care, se duceau la mici și bere. Demnitarii însă erau invitați la Casa Armatei la o întâlnire organizată de
Biroul Comitetului Județean de Partid Brașov. Adică o petrecere îmbelșugată, cu alimente interzise sau raționalizate pentru populație.
Cine erau acești cetățeni cărora manifestanții le făceau cu mâna? La ultima defilare din Brașov, s-au instalat la tribuna oficială 151 de
comuniști cu funcție și alte 393 de cadre de conducere din întreprinderi și instituții.
Câțiva reprezentanți ai muncitorilor
La tribuna A stăteau directorii de întreprinderi. În Tribuna B apăreau 26 de vechi comuniști, cu stagiu dinainte de 23 august, 26 de
veterani de război, 24 cadre din unitățile militare, 10 membri ai Comitetului Executiv al CPM, 5 reprezentanți ai Secretariatului
Comitetului Județean al UTC, 4 cadre de conducere de la Consiliul Județean al Sindicatelor, 4 de la Secretariatul Comitetului Municipal
al UTC, 3 cadre de conducere de la Consiliul Municipal al Sindicatelor, 14 cadre de conducere din întreprinderi și instituții și 82 de
oameni ai muncii din 41 de unități, nenominalizați. La tribuna oficială, an de an, erau invitați și câțiva tovarăși fără funcții, dar care se
remarcaseră prin rezultate deosebite în întrecerea socialistă. În 1989, au fost onorați cu o astfel de invitație 20 de ingineri, electricieni,
lăcătuși, strungari, maiștri și șefi de secție. După ștampila documentului, toți 20 erau din uzina Tractorul. Oricum, nu puteau fi din Steagu
Roșu, oaia neagră a industriei brașovene. Dosarul ultimei defilări de 23 august din Brașov mai cuprinde o notă scrisă de mână pe verso,
cu alți oameni invitați în tribuna oficială, probabil rezerve, fiindcă niciun loc nu trebuia să rămână gol.
Tribuna ,,0
Cea mai pompoasă era însă așa-zisa tribună 0, rezervată celor mai importanți nomenclaturiști. Dar nici ei nu aveau voie să se așeze cum
voiau. Dosarul conține o schemă intitulată Protocolul pentru tribuna 0, în care, în funcție de sensul de deplasare al manifestanților (de
la Teatrul Dramatic către Casa Armatei), cele 19 nume erau trecute astfel încât locurile centrale să revină comuniștilor cu funcțiile cele
mai înalte în partid. Chiar în mijloc, zâmbea poporului Petre Preoteasa, încadrat de Cioboiu Adrian, Cebuc Maria pe de o parte, și
Dăogaru Gheorghe și Schuster Elena, de cealaltă parte. Restul până la 28 stăteau în spatele lor. Scenografia pare gata. Totuși, membrii
comandamentului nu s-au oprit aici cu organizarea defilării. Trebuiau să raporteze la București cum au făcut selecția membrilor din
tribuna oficială și dacă au respectat structura impusă de la centru. Așa că s-a făcut și o statistică cu date despre toți cei 164 de invitați în
tribună. Aceasta cuprinde: numărul reprezentanților pe întreprinderi, poziția fiecăruia în tribună, muncitor/maistru, intelectual/funcționar,
sex, naționalitate (română, maghiară, germană), funcție în PCR, conducere tehnico-administrativă, sindicat, UTC sau FDUS.
74 de metri de comuniști
După ce se stabilea numele fiecărui ștab din tribună, i se repartiza un loc. Se foloseau planșe și scheme ale construcției, de obicei din
lemn, amplasată pe actualul Bulevard al Eroilor, peste drum de Facultatea de Litere. Era împărțită în 3 sectoare. În centru, tribuna oficială
denumită tribuna 0, avea 20 de metri lungime, iar invitații stăteau aliniați pe 4 rânduri, dispuse la un metru distanță între ele, în trepte. În
stânga, în tribuna A, nomenclaturiștii stăteau ceva mai înghesuiți. Între rândurile lungi de 27 de metri, erau 0,8 și 0,9 metri. Simetric,
tribuna laterală B avea aceleași dimensiuni. Tribuna 0 avea o suprafață de 40 mp, una laterală, 81 mp. Imaginați-vă că tronul pe care
stăteau cei mai iubiți brașoveni avea 74 m lungime și acoperea 202 mp. Există și liste cu numele, rândul, locul și sectorul în care
trebuia să se așeze și să facă oamenilor muncii cu mâna fiecare ales al poporului.
Defilare cu viteză de 4 km/oră
Cât despre participanții la defilare, aceștia aveau de urmat un desfășurător întocmit cu precizie milimetrică. Astfel, distanța între coloane
trebuia să fie de exact 10 metri, manifestanții trebuaiu să păstreze 0,7 metri între rânduri și să se deplaseze cu 4 km/oră. Coloana I era
formată din 1.500 de membri ai gărzilor patriotice, 1.000 de PTAP-iști, 1.000 de pionieri, 2.200 de membri ai apărării civile și 2.000 ai
Crucii Roșii. 7.700 de oameni treceau prin fața tribunei oficiale în 5 minute și 5 secunde. Coloana a doua era intitulată Ctitorii ale Epocii
Nicolae Ceaușescu. 1.000 de oameni cățărați sau pe lângă care alegorice decorate cu simboluri ale înfăptuirilor socialiste, defilau în 0,66
minute. Coloana a III-a se numea Sub soarele lui august slăvim Epoca de Aur și era formată din 12.800 de tineri și copii cărora le erau
rezervate 8,40 minute. Și acum începeau să defileze oamenii muncii, grupați pe întreprinderi. În frunte, Tractorul cu 16.000 de oameni
care salutau tribuna în 10,5 minute. Coloana V cuprindea întreprinderi fruntașe în întrecerea socialistă. ICSITTA avea 1.000 de
demonstranți, iar cei mai puțini, Nivea (15). Universitatea Brașov s-a prezentat cu 600 de persoane, iar inspectoratul Școlar cu 700. 5.110
brașoveni au defilat prin fața tribunei oficiale în 3,35 minute.
2.140 de milițieni i-au păzit pe stegari
În 1989, după revolta anticomunistă din 87, abia coloana a VI-a era rezervată celor de la Autocamioane ,,Steagu roșu, muncitori care
altădată deschideau defilarea. 17.000 de stegari au defilat rapid prin fața tribunei, în doar 11,16 minute. Au fost însoțiți de 2.140 de
oameni de ordine, mai mulți decât cei care supravegheau Tractorul. Celelalte coloane, până la a XV-a inclusiv, erau compuse numai din
oameni ai muncii din întreprinderi. A XVI-a coloană abia era a intelectualilor și oamenilor de cultură (9.516): procuratura, notariatul,
judecătoria, direcția sanitară, oficiul farmaceutic, muzeul județean, statistica, biblioteca, bănci (BI, BN, BAIA), ADAS, Teatrul Muzical,
Teatrul Dramatic, Filarmonica, IIRUC, CEC. Toți au defilat în 6,24 minute. CFR-ul avea coloana lui, comerțul și cooperația, pe a lor.
Coloana XIX se numea Cântarea României. 1.000 de artiști amatori aduceau și ei mulțumiri partidului și cârmaciului, într-o trecere de
66 de secunde. Coloana X aparținea cluburilor sportive. 2.400 de sportivi brașoveni treceau prin dreptul oficialităților, conform
programării, în 1,58 minute. Iar ultimii, cei care întotdeauna încheiau defilarea, probabil mai mult strategic, erau oamenii de ordine,
coloana XXI.
158.006 demonstranți, în 106,09 minute
În 1989, au fost aduși la defilare 1.400 de milițieni încolonați. Plus ceilalți 16.527 care au însoțit fiecare delegație. Total demonstranți:
158.006. Timp total: 106,09 minute. Nicio secundă în plus. Ceremonia s-a încheiat fix la ora 9,47. O să ziceți că aceste cifre erau doar pe
hârtie. Că era imposibil să fie respectat orarul chiar așa, la secundă, când e vorba de jumătate din populația Brașovului. E cazul să credeți,
totul a fost real, iar ceea ce planificaseră oamenii din primărie și de la partid s-a petrecut întocmai, într-un scenariu incredibil de
amănunțit, care a funcționat cu o precizie de ceas. Cele 158.000 de suflete au fost manevrate cu dexteritatea câștigată de organizatorii
PCR în ani de parade. A fost însă pentru ultima oară când brașovenii s-au mai lăsat dirijați. Peste patru luni, deși au ajuns în centru tot în
coloane, au rupt rândurile comuniștilor. Revoluția a fost și ea tot un fel de defilare, cu coloane de muncitori, sloganuri și pancarte. Poate
cea mai mare defilare din istoria orașului. Fără dosar de organizare Și, cu siguranță, mai înflăcărată și mai sinceră decât toate defilările
superorganizate ale vechiului regim.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!