Moaștele Sfîntului Ierarh Calinic de la Cernica, la biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena din Răcădău
×
ïżœ n c h i d e
g a l e r i a
f o t o
Racla cu moaștele Sfîntului Ierarh Calinic de la Cernica
Dimensiune font:
Autor: M.Ex.,
30.04.2015
În perioada 30 aprilie-4 mai 2015, în Biserica Ortodoxă Sfinții Împărați Constantin și Elena din Parohia Ortodoxă Valea Cetății Brașov, se vor afla Sfintele Moaște ale Sfîntului Ierarh Calinic de la Cernica. Joi, 30 aprilie 2015, la ora 17, delegația care va aduce Sfintele Moaște, va fi întîmpinată de un sobor de preoți brașoveni și numeroși credincioși, în strada Crișului (Parcul Trandafirilor). Apoi, se va organiza o procesiune religioasă pe următorul traseu: Strada Crișului(Parcul Trandafirilor)- Bulevardul Muncii -strada Tâmpei- strada Vasile Alecsandri - strada Alexandru Odobescu Biserica Ortodoxă Sfinții Împărați Constantin și Elena.În cadrul acestei procesiuni vor fi purtate de către preoți și credincioși: racla cu Sfintele Moaște ale Sfîntului Ierarh Calinic de la Cernica; racla cu Sfintele Moaște ale Sfîntului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei și racla cu Sfintele Moaște ale Sfinților Mucenici Epictet, Astion, Zotic, Atal, Camasie și Filip din Dobrogea. La această procesiune religioasă va participa soborul de ierarhi și preoți, împreună cu mulțimea de credincioși. Pentru a veni în sprijinul credincioșilor care vor dori să se închine la sfintele moaște, membrii Consiliului parohial al Parohiei Ortodoxe Valea Cetății au hotărît ca, în perioada pelerinajului, biserica să fie deschisă în intervalul orar 6.00- 24.00.
Sfîntul Calinic de la Cernica este primul sfînt canonizat de Biserica Ortodoxă Română.
Din toamna anului 1955 pînă în prezent, alături de moaștele unor sfinți străini de pămîntul nostru, avem și moaștele Sfîntului Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului. El este prețuit de călugări, că un mare părinte și povățuitor duhovnicesc al monahilor, iar de mireni este prețuit că un mare făcător de minuni și vindecător a suferințelor omenești.
Pentru toți românii, Sfîntul Calinic de Cernica rămîne un mare povățuitor sufletesc. Un sfetnic neîntrecut pentru cei abătuți; un doctor de arginți pentru cei bolnavi, un povățuitor și întemeietor de mănăstiri pentru toți călugării din țară noastră. Numele Sfîntului Calinic este legat de două mănăstiri de renume: Cernica și Frăsinei. Iar prin darul facerii de minuni Sfîntul Calinic este legat de toate mănăstirile, de toți credincioșii care îi cer ajutorul. Căci mai presus de orice, Sfîntul Calinic rămîne un mare rugător pentru noi toți înaintea tronului Preasfintei Treimi.
Sfîntul Ierarh Calinic era de loc din București născut la 7 octombrie 1787. La vîrstă de 20 de ani adică în anul 1807, a intrat că frate la Mănăstirea Cernica, sub vrednicul stareț, cuviosul Timotei. După un an de ucenicie la marele duhovnic Pimen fratele Constantin este călugărit, iar la 3 decembrie 1808 este hirotonit ierodiacon. După 5 ani, adică la 13 decembrie 1813, este hirotonit preot, datorită vieții lui cu totul alese. Postea zilnic, se ruga neîncetat, făcea sfînta ascultare cu desăvîrșită supunere, la biserica era nelipsit și în chilie foarte sîrguitor, căci dormea pe un scăunel doar trei ore. După doi ani, la 20 septembrie 1815, Cuviosul Calinic a fost făcut duhovnic de mitropolitul Nectarie al Ungro-Vlahiei, care mai tîrziu se spovedea la sfinția să. Și a devenit așa de bun duhovnic, încît îl caută toată lumea, de la mitropolit până la cel din urmă mirean.
În anul 1816, la 3 martie, marele stareț Timotei și-a dat obștescul sfîrșit, iar la 13 decembrie 1818 Cuviosul Calinic este ales stareț de obștea Mănăstirii Cernica. Timp de 33 de ani, adică pînă la 14 septembrie 1851, cînd este ales episcop la Râmnicu Vâlcea, Cuviosul arhimandrit și stareț Calinic a fost povățuitorul și părintele duhovnicesc al Mănăstirii Cernica. Ba supraveghea și conducea și mănăstirile dimprejur: Pasărea, Căldărușani, schitul Icoană, Ghighiu, Poiana Mărului, Rătești, Țigănești Și Ciorogîrla. Cu alte cuvinte, marele stareț devenise un al doilea Paisie, un mare organizator al vieți monahale din Țară Românească. Sub Cuviosul Calinic, monahismul românesc a trăit o nouă etapă de înflorire duhovnicească.
Că episcop la Râmnicu Vâlcea, Sfântul Calinic s-a dovedit la fel de devotat pentru Biserica lui Hristos, la fel de iscusit în păstorirea sufletelor omenești.
Împovărat de ani și obosit de grijă eparhiei sale, Sfântul Ierarh Calinic se retrage din scaunul de episcop la 24 mai 1867, după 17 ani de binecuvîntată păstorire. Dorind să fie înmormîntat la mănăstirea de metanie, revine la Cernica, unde îl așteptau ucenicii cu mare dragoste. Aici a mai trăit încă un an în boală și pregătire pentru veșnicie. Iar la 11 aprilie 1868, în zorii zilei, Sfântul Ierarh Calinic, rezemîndu-și capul pe pieptul ucenicului sau Ghermano, și-a dat sufletul în mîinile lui Hristos, la vîrstă de 81 de ani.
Plîns de tot soborul călugărilor, al preoților și ierarhilor, că și de mii de credincioși, trupul Sfîntului Calinic a fost îngropat în pridvorul bisericii Sfîntul Gheorghe din ostrovul mare, potrivit cu testamentul lăsat de el.
După 87 de ani, adică în primăvară anului 1955, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărît canonizarea Sfîntului Calinic. La 23 octombrie 1955, într-o zi de Duminică, a avut loc la Mănăstirea Cernica slujba canonizării Sfântului Ierarh Calinic
Dintre minunile săvârșite de Sfântul Calinic de la Cernica
Încă din viață Sfântul Ierarh Calinic s-a arătat făcător de minuni. Uneori spunea cele viitoare, alteori înțelegea gîndurile fraților și ale celor din jurul sau, iar alteori profețea cele ce aveau să se întâmple și vindecă pe cei bolnavi. Într-o vreme se terminase făină pentru pîine din mănăstire. Iar Sfântul Calinic, starețul Cernicai, a spus părinților: Să avem nădejde la Maică Domnului și la Sfântul Ierarh Nicolae și nimic nu ne va lipsi! Într-adevăr, după ce au citit paraclisul Sfîntului Nicolae, îndată au venit la arhondaric doi oameni necunoscuți cu un car mare plin cu saci de făină de grîu, pe care stăpînul lor îi donase pentru mănăstire.
În vara anului 1829, după utrenie, pe cînd Sfîntul Calinic citea acatistul Sfîntului Nicolae, ațipind puțin, i s-a arătat Sfîntul Ierarh Nicolae, în veșminte, dimpreună cu Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe și, în urmă lor, Gheorghe, starețul Cernicai. Deci, apropiindu-se cei doi sfinți, i-au poruncit: scoală-te și să zidești în ostrovul cel mic o biserica în numele Sfîntului Mucenic Gheorghe. Noi îți vom trimite tot ce-ți va trebui. Și îndată, luînd binecuvîntare de la părintele sau duhovnic, Sfîntul Calinic, starețul Mănăstirii Cernica, a zidit în ostrovul mic o mare biserica închinată Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe, precum se vede și astăzi.
Prin anii 1840-1845, unul din ucenicii Sfîntului Calinic l-a otrăvit. Noaptea însă, pe cînd cuviosul se lupta cu durerile morții, în timp ce se ruga, a auzit un glas de taină: Nu vei muri de otravă! Școală-te și fii sănătos, că nu după mult timp vei fi episcop la Râmnicu Vâlcea, unde ai să îndreptezi Biserica și clerul care este în scăzământ.
Dimineață s-a sculat sănătos și a venit la biserica. Apoi, după cîțiva ani, a fost ales episcop la Râmnicu Vâlcea.
După ce a ajuns episcop, într-o seară, stand la masă cu ucenicul sau, acesta a cugetat în sine că, după mutarea din viață a Sfîntului Calinic, Dumnezeu îl va proslăvi cu neputrezirea trupului. Atunci Sfîntul Calinic, cunoscînd gîndul ucenicului, i-a răspuns: Ce cugeți așa de înalt pentru mine? Eu m-am rugat pentru această lui Dumnezeu, că să se strice trupul meu cel păcătos. Și astfel, după sfârșitul sau, trupul s-a desfăcut din încheieturi, după dorința să.
În vara anului 1854, Sfîntul Calinic a rămas peste noapte în casă unui credincios de pe Valea Jiului. Auzind că tatăl acestuia este pentru a treia oară dezgropat și găsit neputred, s-a dus a două zi cu clericii săi, la biserica satului și, pe citea dezlegările arhierești, îndată trupul mortului a început a se desface din încheieturi și s-a prefăcut tot în pămînt, afară de oase.
Altădată, pe cînd Sfîntul Calinic se întorcea peste munți, de la Mănăstirea Lainici la Râmnicu Vâlcea, fiind înaintevăzător, deodată a început a plînge. Atunci unul din clerici l-a întrebat de ce plînge. Și el a răspuns: în ceasul acesta părintele Nicandru, starețul Cernicai, a murit.
Pe cînd era încă episcop, a fost adusă la Sfîntul Calinic o femeie bolnavă de epilepsie. O țineau patru oameni. După sfîrșitul Vecerniei, Sfîntul Calinic i-a citit cîteva rugăciuni. Apoi a zis: în numele Domnului nostru Iisus Hristos, școală-te!. În clipă aceea s-a sculat cu totul sănătoasă și s-a întors acasă pe picioarele ei.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!