A murit poetul Andrei Bodiu, fostul decan al Facultății de Litere din Brașov

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: M.Ex, 04.04.2014

Poetul Andrei Bodiu, profesor dr. univ, critic literar şi fostul decan al Facultăţii de Litere din cadrul Universității Transilvania din Brașov, a murit joi seară, în timp ce se afla la Oradea. Cauza decesului a fost un infarct. Priveghiul va avea loc la capela Bisericii Sfînta Treime din Scheii Braşovului (str. Pe Tocile) mîine, sîmbătă, 5 aprilie, de la ora 19:00, iar înmormîntarea duminică, 6 aprilie, ora 14.00, la cimitirul aceleiaşi biserici.
Membru al Senatului Universităţii Transilvania şi coordonator al Centrului de Cercetare pe literatură, de numele profesorului Andrei Bodiu se leagă dezvoltarea Facultăţii de Litere de la Braşov, prin înfiinţarea şcolii doctorale şi a 7 mastere, precum şi inaugurarea la Braşov a Institului româno-chinez Confucius.
Andrei Bodiu s-a născut la 27 aprilie 1965 la Baia Mare. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara în 1988. El a fost decan și prof. dr. la Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov și redactor-șef al revistei Interval. Andrei Bodiu a fost timp de zece ani colaborator al Ziarului Monitorul Expres(Monitorul de Braşov).
A fost membru al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO) și Uniunii Scriitorilor din România. A păşit în lumea literară ca membru al grupului ,,optzecist,, de la Brașov. A debutat în 1991, în volumul colectiv Pauză de respirație, publicat în colaborare cu Simona Popescu, Caius Dobrescu și Marius Oprea.
,,În seara zilei de joi 3 aprilie a plecat dintre noi Andrei Bodiu. Născut în 1965, absolvent şi ulterior doctor în litere al Universităţii din Timişoara, fost decan al filologiei braşovene în două mandate, ales apoi, în 2012 vicepreşedinte al Senatului Universităţii Transilvania, membru al Consiliului ARACIS, Andrei Bodiu a fost, în primul rînd, un extraordinar poet. Dispariţa lui, prematură şi fulgerătoare, produce o durere inexprimabilă familiei şi prietenilor, dar şi o rană vie în corpul literaturii române contemporane. Volumele sale de versuri - Cursa de 24 ore (1994), Poezii patriotice (1995), Studii pe viaţă şi pe moarte (2000), Oameni obosţi (2008) - transmit, într-un mod unic şi irepetabil, curajul de a asuma conştiinţa fragilităţii şi perisabilului în toate momentele existenţei noastre cotidiene. Pe lîngă opera sa poetică, Andrei Bodiu lasă în urmă şi o impresionantă operă de construcţie culturală. Participînd la dinamica intelectuală care a făcut din Braşov un centru proeminent în cercetarea literară românească (volumele sale de studii se regăsesc în toate bibliografiile studiilor româneşti din ţară şi din străinătate), el a fost totodată principalul arhitect al instituţiei care hrăneşte şi susţine de mai bine de două decenii această dinamică: Facultatea de Litere a Universităţii Transilvania din Braşov. În ultimii ani, Andrei Bodiu s-a dedicat cu totul reformei sistemului nostru universitar, străduindu-se să apere specificul şi tradiţiile educaţiei umaniste şi valorile democraţiei liberale în faţa unui proces accelerat de birocratizare a educaţiei. Ştim acum că pasiunea şi devotamentul cu care s-a dedicat acestei nobile cauze l-au consumat într-o măsură mult mai mare decît lăsa să se vadă.
Prin forţa viziunii sale şi prin personalitatea sa coezivă, Andrei Bodiu a reuşit să creeze evenimente publice de mare răsunet, care au resituat Braşovul pe harta culturală a României şi a Europei (să ne gîndim doar la Bienala Europeană de Poezie, la numeroasele ediţii ale Conferinţei Naţionale Universitare de Literatură Română Contemporană).
Andrei Bodiu a pus o amprentă de neşters asupra tuturor proiectelor în care s-a implicat. Dispariţia lui afectează grav toate domeniile în care şi-a manifestat creativitatea. Dar, în primul rînd, lasă un gol imens în sufletele tuturor celor care l-au cunoscut îndeaproape, l-au iubit fără rezerve, şi înţeleg cît de mult datoarează acestei prea scurte întîlniri.,, scrie Adrian Lăcătuş, Decanul Facultăţii de Litere a Universităţii Transilvania, anunţînd cumplita veste.

Rebember cu Andrei Bodiu, la Maratonul de poezie Etnovember-2008, alături de bunul prieten şi colegul sau Alexandru Muşina, un alt poet şi profesor braşovean plecat prea devreme la ceruri.

***
Andrei Bodiu a fost un fin analist al vieţii social-politice, iar colaboraea lui la Pagina de Opinii a ziarului Monitorul a fost o experienţă fericită şi onorantă pentru redacţia noastră. Iată prima opinie semnată Andrei Bodiu pentru Monitorul(de Braşov) publicată în 27 iunie 1998.

,,Clasa mijlocie merge în paradis

Potrivit unor recente sondaje, românul de rînd se consideră integrat în clasa mijlocie. Conform acestei „declaraţii de apartenenţă“, valabilă pentru majoritatea concetăţenilor noştri, România a depăşit tranziţia şi se află pe calea cea bună. A avea o clasă mijlocie puternică înseamnă a te situa în rîndul ţărilor dezvoltate, a te compara cu Franţa, Germania sau Olanda în ceea ce priveşte standardul de viaţă. Din păcate, realitatea contrazice flagrant frumoasa iluzie a concetăţenilor noştri. Societatea românească tinde nu spre construirea unei clase mijlocii puternice, ci spre polarizare, spre împărţirea ei între un segment redus de oameni foarte bogaţi şi o majoritate adusă la sapă de lemn. De unde vine atunci această credinţă a românilor că fac parte, în majoritate, din clasa mijlocie? Răspunsul este, cred, unul de natură psihologică. Omului de rînd îi e greu să recunoască faptul că trăieşte în sărăcie. Cum să afirme el în faţa copiilor, a nevestei, a vecinilor că face parte dintr-o categorie pauperă? E o umilinţă să recunoşti că eşti sărac. Şi decît să te consideri astfel, mai bine te iluzionezi şi cauţi locul, de mijloc, unde e călduţ, unde nu e nici aşa, nici aşa. Astfel, mîndria de „familist“ rămîne intactă. În afară de
această componentă de mentalitate, reacţia majorităţii cetăţenilor români vine din ceea ce am putea numi lipsa termenului de comparaţie. Dacă omul obişnuit ar şti ce înseamnă a face parte din clasa mijlocie în ţările dezvoltate, ar avea cel puţin o reţinere în a se considera aparţinător respectivei categorii. În lipsa termenului de comparaţie, un sondaj pe tema „claselor“ din România are mai mult o relevanţă psihologică decît una socială. El arată unde am vrea să fim, nu unde sîntem. Sigur, mi se poate reproşa că nu ţin seama de circuitele paralele ale economiei unde se produc bani care nu urmează drumul legal. Cu tot cu acei bani, de care se dispune aleatoriu şi sincopat, majoritatea românilor tot săracă e. Nu cred că în mitul românului care „se descurcă“. Mai degrabă în cel al românului care „supravieţuieşte“. Imaginea supravieţuirii cred că e cea persistentă şi care are, cu adevărat, consistenţă. A face parte din clasa de mijloc nu înseamnă a trăi de pe o zi pe alta şi nu înseamnă a-ţi face probleme dacă ai sau nu bani de mîncare. A face parte din clasa de mijloc înseamnă a-ţi putea face planuri de existenţă mai departe de intervalul dintre două salarii. A face parte din clasa de mijloc înseamnă a aparţine unei mentalităţi. Şi dacă unii români sînt „mijlocii“ ca mentalitate, ca standard de viaţă, ei sînt la genunchiul broaştei.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: