Luptător neobosit anticomunist și apărător neînfricat al drepturilor omului, novembristul Werner Sommerauer a încetat din viață în ziua de 2 aprilie 2014. Avea 78 de de ani. Va fi înmormîntat în cimitirul Bisericii ,,Cuvioasa Parascheva,, din Triaj.
În timpul revoltei de la 15 noiembrie 1987 lucra în Brașov ca maistru și avea deja o importantă activitate împotriva regimului comunist. Pentru participarea la evenimentele anticomuniste din 1987 a fost condamnat, în cadrul celebrului proces desfășurat la data de 3 decembrie 1987, la 3 ani cu executarea pedepsei la locul de muncă și repartizat la o întreprindere din Tulcea.
Sommerauer a fost unul dintre cei patru novembriști cu pedepsele cele mai mari primite în procesul regizat de Securitate și PCR. Ședința completului de judecată s-a jucat în clubul întreprinderii brașovene. Sentința penală, purtînd numărul 2823 din 3 decembrie 1987, de la
Clubul Întreprinderii de Autocamioane Brașov, i-a trimite în judecată pe cei 61 ,,inculpați,, pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută și pedepsită de articolul 321 alineatul 2 din Codul penal. Pedepsele cele mai mari au
fost de trei ani închisoare, pentru patru dintre muncitorii care s-au ocupat de organizarea coloanelor de manifestanți:În numele legii hotărăște: în conformitate cu articolul 321, alineatul 2, din Codul Penal, condamnă la cîte 3 ani de închisoare pe inculpații Geneti Aurică, Mutihac Florin, Duduc Gheorghe, Sommerauer Werner.
Werner Sommerauer a mai fost cunoscut și prin faptul că a fost poate singurul disident pe care ofițerul de securitate care l-a torturat în '87 l-a cărat prin tribunale în anii 2000, acuzîndu-l de calomnie. E vorba de fostul deputat PSD Ristea Priboi, ofițer anchetator al Securității în anul 1987.
Sommerauer a fost arestat, bătut la Miliția Brașov și dus pe 16 noiembrie la anchetă în București. Așa l-a întîlnit prima oară pe Ristea Priboi, pe 21 noiembrie 1987, într-un sediu al Miliției. Ma ancheta un milițian. În birou a intrat Ristea Priboi. L-a întrebat pe milițian cum merge
treaba. Omul i-a spus ca n-a reușit să scoată mai nimic de la mine. Priboi s-a enervat și a început să țipe. Enervat, a luat un picior de scaun din lemn și a început să mă lovească peste degete. Apoi a luat un vas cu apă, mi-a turnat peste degete și iar m-a lovit. Nici nu mai puteam
să țin pixul cu care mă obliga să scriu declarația, povestea Werner Someraurer.
Priboi a început procesul de calomnie la sfîrșitul anului 2002, după ce a citit declarațiile făcute de Sommerauer istoricilor Marius Oprea și Stejărel Olaru pentru cartea Ziua care nu se uita. 15 Noiembrie 1987
***
Sommerauer are ideea lui: trage covorul roșu din casa scărilor pînă afară. Să poată intra oamenii, să se simtă bine! Apoi vede trei tineri care vor să monteze un hidrant. Îi întreabă pentru ce. Vor să dea jos tablourile lui Nicolae și Elena: sînt puse prea sus, nu ajung la ele. Îi ajută și se bucură cînd jetul de apă își atinge țintele. Cad și candelabrele. Băieții rîd și
Werner Sommerauer rîde cu ei de parcă i-ar cunoaște de-o viață.( fragment din Vol.,,15 Noiembrie 1987-Ziua Demnității, de Mircea Sevaciuc)
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
