Nicolae Purcărea sărbătorit la împlinirea vîrstei de 90 de ani

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Harald Odăţeanu, 13.12.2013

Sediul din Piaţa Sfatului al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România s-a transformat vineri în loc de sărbătoare, pentru că membrii AFDPR Braşov l-au sărbătorit pe unul dintre cei mai în vîrstă fost deţinut politic, Nicoale Purcărea, care a împlinit venerabila vîrstă de 90 de ani.
Deşi spune că nu prea îl mai ţin picioarele, Nicolae Purcărea se dovedeşte a fi un om foarte lucid, care vorbeşte fără patimă sau ură despre cele aproape două decenii petrecute în închisorile şi lagărele comuniste, ani în care a îndurat numeroase cazne şi torturi, cărora le-a rezistat, spune el, numai datorită credinţei în Dumnezeu. „Ce pot să spun? Sînt foarte emoţionat de surpriza pe care mi-au făcut-o colegii din asociaţie. Le mulţumesc celor care s-au gîndit la mine, mulţi se apropie de vîrsta mea şi ştiu că nu le este uşor. Noi cei care am mai rămas avem datoria să-l slujim pe Dumnezeu şi să le spunem celor tineri prin ce am trecut, pentru ca ei să aibă grijă ca astfel de lucruri să nu se mai repete“, a spus Nicolae Purcărea, după ce a primit urările colegilor săi. Acesta a adăugat că ar fi foarte bine ca forţele fizice să-l mai ajute, pentru că ar avea încă multe de făcut. „Ar fi foarte bine să meargă şi picioarele. Capul merge, dar picioarele nu prea mai merg. Dacă aş avea aceeaşi energie ar fi foarte bine. Spunea cineva că nu îi este frică de nimic în viaţă, dar îi este frică de Dumnezeu, de păcat şi de momentul în care forţele fizice îl vor părăsi. Aşa se întîmplă şi cu mine acum, forţa fizică nu prea mai este aceeaşi. Anii mei au fost şi buni şi răi, dar mulţi au fost răi. Am avut în faţă, în închisoare, un duşman care ne voia spiritul, ne voia sufletul şi de aceea, lupta dusă de noi acolo a fost nu atît cu cei care ne anchetau, ne băteau sau ne torturau, ci cu încercările lor de a ne fura sufletul. Spritul şi credinţa au fost cele care ne-au salvat şi ne-au ţinut în viaţă în toţi acei ani teribili. Mă întreba mereu ofiţerul Ţurcanu, care m-a anchetat, după ce mă chinuia crunt: «mai crezi în Dumnezeu?», iar eu îi răspundeam mereu «mai cred, pentru că acesta este singurul lucru care mi-a mai rămas». Legătura noastră cu Dumnezeu a fost singurul fir care ne mai ţinea în viaţă. A fost o luptă foarte grea, pe care, spun eu, am reuşit să o cîştigăm datorită credinţei noastre în Dumnezeu“, a spus sărbătoritul.
Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România, i-a urat lui Nicolae Purcărea mulţi ani cu sănătate, dar şi să aibă grijă că peste zece ani, îl aşteaptă pe Nicolae Purcărea, tot la asociaţie, pentru a sărbători împreună împlinirea vîrstei de 100 de ani. „Trebuie să ştiţi că încă din temniţele comuniste, în funcţie de lupta şi suferinţa noastră purtam pe umeri nişte grade nevăzute, dar de noi ştiute şi recunoscute. Este trist că mareşalii şi generalii noştri ne-au părăsit, dar am rămas doar noi sergenţii majori crescuţi de ei în temniţele şi lagărele comuniste de exterminare, educaţi de ei acolo şi care astăzi avem datoria de onoare să vorbim tinerilor de azi şi de mîine despre lupta şi suferinţa lor. Nea Nicu Purcărea este unul dintre ultimii supravieţuitori. Domnia sa este ultimul membru fondator al filialei Braşov a asociaţiei noastre, din cei nouă care pe 2 ianuarie 1990 au înfiinţat asociaţia. Îi urăm mulţi ani cu sănătate şi sperăm ca tot aici să ne întîlnim cînd va împlini suta“, a spus Bjoza.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: