Darurile lui Moş Nicolae

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: MEX, 05.12.2013

• Ajunul Sfîntului Nicolae anunţă începutul sărbătorilor de iarnă, luna colindelor şi a darurilor făcute din suflet

Copiii cuminţi se vor trezi în zori cu ghetuţele pline de dulciuri şi jucării. Mulţi primesc şi tradiţionalele beţişoare colorate, aşa pentru ca să le amintească de zilele în care au fost cam obraznici. Sfîntul Nicolae este considerat ocrotitorul familiei. Mai sărac sau mai bogat, după cum e viaţa braşovenilor, întîiul moş darnic al iernii nu lipseşte aproape din nicio casă unde copii şi-au pus ghetele în fereastră. Doar zăpada nu s-a aşternut încă în acest an, deşi din bătrîni se spune că iarna începe chiar la Sfîntul Nicolae. În această zi, Moşul ar trebui să- şi scuture barba şi atunci să înceapă să ningă. Dacă nu, e semn că Moşul e puţin cam supărat. C-o ninge sau nu pînă la lăsarea serii, astăzi, mai spune o vorbă lăsată din bătrîni, se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă pentru a înflori de Anul Nou şi astfel gospodarii să poată „citi“ cum va fi rodul livezilor în anul care vine.

Ziua lui Sîn-Nicoară

Cunoscut în Transilvania şi sub numele de Sîn-Nicoară, Sfîntul Nicolae este cel mai popular sfînt în Ardeal. Iar ziua de 6 decembrie, în care îl cinstim, anunţă practic începutul sărbătorilor de iarnă, luna colindelor şi a darurilor. La români s-au păstrat o mulţime de legende şi credinţe populare legate de Sfîntul Nicolae. Sau Neculai, cum se mai spune prin partea asta de lume. Una spune că Nicolae este al doilea sfînt făcut de Dumnezeu, că stă alături de Părintele ceresc, în stînga lui, şi că în noaptea de Sfîntul Vasile, Dumnezeu şi cu Sfîntul Neculai stau la masă, arătîndu-se lumii în lumina cea mare atunci cînd cerurile se deschid de trei ori.

Sfîntul Neculai orînduieşte soarele

O legendă din Ardeal spune că Soarele e pus de Dumnezeu să lumineze pămîntul, dar el, îngrozit de răutăţile care le vede şi sătul de acelaşi drum veşnic, întruna vrea să fugă şi să scape de vederea pămîntului. Aşa cum umblă el de-a curmezişul peste pămînt, de la răsărit spre sfinţit, tot îşi schimbă drumul şi fuge cu răsărirea, cînd spre miază-zi, cînd spre miază-noapte, doar-doar va ajunge să facă sfîrşit pămîntului şi el să se odihneacă pe cer ca să nu mai aibă de înconjurat pămîntul. Iar sfîrşitul pămîntului va fi atunci cînd soarele va ajunge să răsară de la sfinţit şi să sfinţească la răsărit. Dar Dumnezeu nu voieşte lucrul acesta şi de aceea a pus străjer la miază-noapte pe Sîn-Nicoară şi la miază-zi pe Sîn-Toader, ca să ţie calea soarelui. Şi soarele tot fuge de la miază-zi la miază-noapte, şi tot speră că o dată va scăpa.

A salvat trei fete de la ruşine

O altă legendă, de fapt, cea mai cunoscută, spune că era odată un creştin care avea trei fete mari. Dar omul era foarte sărac şi nu avea cu ce potoli foamea celor din casa lui. Atunci el se gîndi să-şi trimită fetele după cîştig necistit Dar Sfîntul Neculai aflase despre asta, aşa că, în ajunul zilei cînd fata ce mare trebuia să-şi pîngărească cinstea, aruncă în casa omului sărac o pungă cu 150 de galbeni. Omul a luat-o, i-a găsit fetei un barbat bun şi-a măritat-o. După un timp, îşi trimite şi a doua fată să se vîndă. Dar Sfîntul Neculai i-a trimis şi acesteia 150 de galbeni. Cînd urma să plece pe calea păcatelor fata mai mică, omul se pune pîndar şi cînd Sfîntul Neculai veni la fereastră ca să zvîrle înăuntru cea sută şi jumătate de galbeni, omul îl apucă de poala hainei şi-i sărută picioarele. Dar Sfîntul Neculai îl îndepărtează şi îi zice: „Nu-mi mulţumi mie, ci lui Dumnezeu, că numai Dumnezeu este purtătorul gînurilor bune“.

Ocrotitorul apelor şi al pescarilor

Se mai spune că Sfîntul Neculai este podar mare şi călăuză şi sprijin celor ce umblă pe ape. Că ar fi fost corăbier, îndeletnicindu-se cu negoţul pe apă şi cu prinsul peştelui. Se zice chiar că Sfîntul Neculai a oprit apele potopului care căutau să înece corabia lui Noe. Unele colinde ardeleneşti spun despre rosturile Sfîntul Neculai pe ape. Iar cele din Bucovina că Sfîntul are putere şi asupra oştilor. Prin munţii Sucevei şi prin unele părţi din Bucovina se crede că hoţii se roagă acestui sfînt ca să le ajute în isprăvile lor. De aici poate a ieşit şi numele de Sfîntu-Niculae din cui sau Sfîntul Niculae de pe coardă, nume ce se dă biciului sau vărguţei cu care părinţii ameninţă copiii prea obraznici. Femeile se roagă Sfîntului Neculai pentru ajutor, iar fetele pentru noroc. Bărbaţii duc lumînări la biserică şi fac liturghii. Prin unele părţi din Oltenia, Sfîntul Neculai se serbează pentru ajutor la boli, dar mai ales pentru lovituri.

Altă poveste din bătrîni

O poveste din bătrîni mai spune că Sfîntul Nicolae a fost iscoadă la diavol. Cică, la început de tot, Dumnezeu a făcut o înţelegere cu Necuratul ca cei vii să fie ai lui Dumnezeu, iar cei morţi ai lui Necuratu’. Văzînd însă Dumnezeu că asta e un lucru rău, a trimis pe Sfîntul Nicolae să întrebe cine poate să ia legămîntul acela de la Necuratul. Şi a stat Sfîntul Nicolae treizeci de ani la poarta iadului, pînă a reuşit să vorbească unui drac întrebarea ce i-o spusese Dumnezeu. Iar Necuratul i-a răspuns: „Numai acel ce se va naşte din Duh Sfînt va putea să-l ia“. Dumnezeu a trimis atunci duhul său şi aşa s-a născut Hristos. Cînd a împlinit Hristos treizeci de ani a mers şi a luat legămîntul cel rău, iar de atunci au rămas oamenii să fie judecaţi după păcatele lor.

O viaţă de sfînt Născut în cetatea Patara din ţinutul Lichiei, din Asia, Sfîntul Nicolae (în limba greacă „biruitor de popor“) a uimit încă din copilărie prin minunile pe care le făcea. După ce i-au murit părinţii, Nicolae şi-a împărţit averea săracilor şi a întemeiat mănăstirea Sionului de lîngă Mira, capitala Lichiei. A continuat să facă minuni. La bătrîneţe s-a retras la mănăstirea ctitorită de el, unde a fost înmormîntat la 6 decembrie 352. După opt ani, împăratul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserică, în cartierul Vlaherne, cu hramul numelui său. Imediat s-a dus vestea că din mormîntul lui Nicolae izvorăşte mir, iar creştinii au venit pelerinaj, iar bolnavii s-au vindecat cînd s-au închinat acolo. Multe biserici din ţară, şi mai ales din Ardeal, poartă hramul Sfîntului Nicolae. De ziua Sf. Nicolae, chiar dacă e post, se dă dezlegare la Peşte.

Le Pere Fouettard

În Franţa, Sfîntul Nicolae este însoţit de un personaj pe care oamenii din Metz îl dispreţuiesc. Pînă în 1552, Moş Nicolae venea singur pe 6 decembrie şi aducea jocuri şi dulciuri copiilor. În anul acela, Împăratul Carol al V-lea a asediat oraşul Metz. Breasla tăbăcarilor a inventat în timpul asediului un personaj grotesc, care îl reprezenta pe Carol al V-lea care purta un bici. Anul următor, pentru a se bucura de libertate, breasla a reînnoit ideea acestui personaj urît. Cu timpul, locuitorii din Metz l-au uitat pe Carol al V-lea şi l-au botezat Pere Fouettard pe moşul cu biciul care vine cu Moş Nicolae. Ideea nuieluşei care pedepseşte a ajuns şi la noi. De Moş Nicolae, copiii cuminţi primesc, pe lîngă daruri, o legătură de nuieluşe colorate, iar cei mai puţin cuminţi o nuieluşă adevarată care să le amintească de pedeapse.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: