Ziua Crucii

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: M.Ex., 13.09.2013

• Credincioşii ortodocşi, greco-catolici şi romano-catolici prăznuiesc sîmbătă, în 14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci• În această zi se ţine cu post, pentru că praznicul Înălţării Sfintei Cruci ne aduce aminte de Patimile şi de Moartea Mîntuitorului Hristos

Credincioşii ortodocşi, greco-catolici şi romano-catolici prăznuiesc sîmbătă, în 14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci. Este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor şi, în orice zi ar cădea, este praznic şi post. Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a fost instituită în urma a două mari evenimente: aflarea Crucii pe care a fost răstignit Hristos şi înălţarea ei solemnă în văzul poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, şi aducerea Crucii de la perşi în anul 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius. Acesta a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălţat-o în văzul credincioşilor, la 14 septembrie 630. Biserica a rînduit sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a Domnului Iisus Hristos la 14 septembrie, în amintirea zilei cînd a fost redescoperită, pe Golgota, de către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Aceştia au găsit nişte cruci şi, neştiind care este Crucea Domnului, au atins, la îndemnul îngerului, crucile de trupul unei femei moarte. Atunci cînd a fost atinsă cu Sfînta Cruce, femeia a înviat. Crucea a fost înălţată pentru a fi văzută de mulţime şi, de atunci, acest praznic a fost trecut între sărbători. Astăzi, fragmente din lemnul sfînt se află la Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, la Roma, Constantinopol, Veria şi Muntele Athos. Cea mai mare bucată este la Mănăstirea Xiropotamou, din Sf. Munte Athos. Dar chiar dacă astăzi ne-au rămas doar fragmente ale Sfintei Cruci, simbolul crucii este neştirbit. Făcîndu-ne cruce, evocăm patima mîntuitoare pentru lume a lui Iisus.

Crucea pe care a fost răstignit Iisus, găsită printr-o minune

Primul mare împărat creştin, Constantin cel Mare, trăia cu dorinţa de a afla Crucea pe care fusese răstignit Mîntuitorul, pentru aceasta el trimiţînd-o la Ierusalim pe mama sa, împărăteasa Elena. În decursul timpului, peste locul unde se spunea că se află îngropată Crucea, fusese construit un templu păgîn. După dărîmarea acestuia, au fost găsite trei cruci, iar alături de ele o inscripţie pe care scria „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor“. Neştiindu-se însă care este crucea pe care fusese răstignit Hristos, a fost adusă o femeie bolnavă, pe moarte, care la atingerea uneia dintre cele trei cruci s-a însănătoşit. Astfel, printr-o minune, a fost aflată Crucea pe care fusese răstignit Hristos. Constantin cel Mare a zidit în acel loc o biserică, Biserica Învierii Domnului, sfinţită la 13 septembrie 335. A doua zi, la 14 septembrie, episcopul Macarie al Ierusalimului a arătat din nou, de pe amvonul bisericii, sfîntul lemn al Crucii Răstignirii, pentru ca toţi cei de faţă să-l vadă.

Sfînta Cruce adusă înapoi de la perşi

Cea de-a doua întîmplare care a făcut ca această sărbătoare să se generalizeze a fost aducerea Sfintei Cruci de la perşi. În anul 611, aceştia au intrat în Ierusalim, au distrus Biserica Învierii şi au furat crucea pe care fusese răstignit Hristos. Cîţiva ani mai tîrziu, în 629, împăratul Heraclius a înfrînt armatele perşilor şi i-a alungat din Ierusalim. Crucea a fost recuperată şi adusă de însuşi împăratul, care, la 14 septembrie 630, a aşezat-o în aceeaşi biserică. În 634, Sfînta Cruce a fost dusă în procesiune solemnă de la Ierusalim la Constantinopol. Procesiunea s-a păstrat pînă în ziua de astăzi în rînduiala slujbei din ziua de 14 septembrie. Spre deosebire de alte praznice împărăteşti, Înălţarea Sfintei Cruci se marchează cu post, pentru că ne aduce aminte de Patimile şi de Moartea Mîntuitorului Hristos.

Astăzi, pămîntul „se închide“

Potrivit tradiţiei populare, de Ziua Crucii, pămîntul „se închide“ pentru plante, insecte şi reptile, adică toate gîngăniile şi şerpii intră în pămînt unde iernează pînă la Alexii (17 martie). Şerpilor care au muşcat oameni nu li se permite acest adăpost, astfel ei vor putea fi ucişi în această zi pentru a li se şterge păcatul. Nu se taie lemne pentru ca să nu intre şarpe în casă. Este şi ultima zi în care se culeg buruieni de leac pentru că „pămîntul se usucă“, plantele rămase sînt considerate necurate. În sudul ţării, unde sărbătoarea se numeşte Cîrstovul Viilor, se începe culesul viilor şi se bat nucii. La cules se lasă păsărilor ultimul buştean al viei considerat „strugurele lui Dumnezeu“. Tot astăzi se pomenesc morţii şi se împart alimente şi vase de ceramică.

Cum ne facem cruce?

• Însemnarea feţei cu semnul crucii trebuie făcută cu respect şi cuviinţă. Semnul crucii se face astfel: se împreunează primele trei degete de la mîna dreaptă, simbolizînd Sfînta Treime, iar cele două degete mici le lipim strîns de podul palmei, simbolizînd pe Adam şi Eva. Ducem mîna la frunte şi zicem: „În numele Tatălui“, „şi al Fiului“ - la pîntece, „şi al Sfîntului Duh“ - la cei doi umeri. Lăsînd mîna în jos, spunem: „Amin!“. Sfinţii Părinţi spun că fruntea închipuie cerul, pieptul - pămîntul, iar umerii - locul şi semnul puterii.

Legenda Crucii

• Se spune că, înainte de a muri, Adam nu-şi găsea liniştea, ofta cu gîndul la raiul din care fusese alungat. Ca să-i îndulcească suferinţa, Set, fiul său mai mic, s-a dus pînă la rai şi a cerut îndurare pentru tatăl său. Îngerii nu l-au lăsat să intre, dar i-au dat o ramură de măslin. Ce mult s-a bucurat Adam! Din ramură, Eva şi Set i-au făcut o cunună şi cu ea l-au îngropat chiar pe Golgota. Dar din cununa îngropată a ieşit un copac falnic, pînă la cer, cu trei ramuri mari, împletite de şapte ori. Din acel pom a fost tăiată Crucea Mîntuitorului, iar sîngele Domnului, prelins din răni, a curs pînă în pămînt, pe creştetul lui Adam, apoi mai adînc, descuind porţile iadului...

Ofrande de Moşii de toamnă

• Se dau de pomană, de sufletul celor morţi, vase de lut. De obicei se oferă copiilor şi se umplu cu apă proaspătă de izvor, cu lapte sau cu miere. Deasupra se aşază un colac sau un covrig. Pomana este primită doar alături de o lumînare şi un cuvînt bun. De Moşi se organizează în sate tîrguri de toamnă, în care se vînd diferite vase de lut, de toate mărimile şi formele.

Credinţe populare

• Crucea e arma cea mai puternică a Domnului Hristos şi a omului. Prin cruce s-a sfinţit, s-a blagoslovit pămîntul; prin crucea ferestrei s-a sfinţit casa, prin cruce se sfinţeşte în fiecare zi omul, făcîndu-şi semnul ei, şi tot crucea ajută la orice împrejurare.
• Cînd pe om îl apucă o spaimă, scapă numaidecît dacă îşi aduce aminte în ce zi a săptămînii a fost în anul acela Ziua Crucii
• De Ziua Crucii nu se mănîncă nimic ce are cruce: usturoi, nucă, peşte (că are cruce în cap), întocmai precum şi de Sf. Ioan nu se mănîncă nimic ce se aseamănă cu un cap.
• Înălţarea Sfintei Cruci se ţine, căci îţi vei găsi uşor leacul cînd te vei îmbolnăvi.
• Dacă mai tună după Ziua Crucii, toamna va fi lungă.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: