Pompiliu Dan - lupta tinereţii şi jertfa maturităţii (I)

×

Î
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Publicitate

Dimensiune font:

Autor: M.Ex., 12.04.2019

Monitorul Expres publică în fiecare vineri, sub genericul „Cărturari braşoveni în lupta naţională“, cu sprijinul prof. univ. dr. Ioan VLAD, o rubrică dedicată marilor patrioţi care au zidit, prin cuvânt şi faptă, România Mare.
Din galeria oamenilor de seamă braşoveni angajaţi în lupta naţională în preajma Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 face parte şi distinsul pedagog şi publicist din Zărneşti, Pompiliu Dan (1871-1954). Personalitatea sa de luptător s-a conturat cu putere şi a dat măsura ei în anii tinereţii, în anii de şcoală la liceul şagunian din Braşov (1880-1888) şi-n anii studenţiei la Facultatea de filosofie şi litere din Cluj (1888-1892) şi la Viena (1892-1893). Amploarea şi forţa acţiunilor în care s-a implicat, curajul şi hotărârea cu care a luptat l-au făcut temut autorităţilor statului austro-ungar, care au găsit absolut necesar, în perioada de început a războiului, să-l neutralizeze, să-l compromită şi să-l închidă pentru o vină inventată, bine ticluită de organele de informaţii austro-ungare.
Educaţia sa familială, clădită solid pe priceperea pedagogică şi comportarea morală a tatălui său - învăţător şi director de şcoală - şi pe militantismul patriotic al ţărănimii meleagurilor natale sau săcelene din care provenea mama sa, s-a consolidat în mediul de puternică educaţie patriotică naţională al liceului din Braşov. Un prim rezultat al activităţii sale juvenile îl constituie participarea la redactarea unei foi clandestine a elevilor din ciclul superior al Liceului „Andrei Şaguna“, unde a publicat articole cu conţinut politic, studii pe teme naţionale etc.1 . Ca student, apoi, Pompiliu Dan se încadrează cu uşurinţă şi profund în mişcarea studenţească românească de la universităţile din Cluj, Pesta, Viena, Berlin sau Paris, mişcare ce se situa în multe privinţe în avangarda luptei naţionale româneşti. El activează mai întâi pe linia cultivării dragostei tineretului academic faţă de limba şi literatura română, a afirmării studenţilor în viaţa culturală, organizând astfel întruniri politice, serbări culturale, editarea unor publicaţii, întreţinerea unor trainice legături între studenţi din diferite centre universitare.
Idealul naţional românesc şi nevoia întăririi conştiinţei naţionale sunt esenţa conferinţelor sale: „Avem dreptul să ne mândrim cu numele de român?“ sau „Educaţia naţională“. În prima face un istoric al originii, faptelor şi virtuţilor românilor, relevă apoi rolul patriei şi al naţiunii în consolidarea conştiinţei naţionale: „Să lucrăm cu toţii, umăr la umăr, unindu-ne în cuget şi-n simţiri, iar edificiul ce are acum o bază solidă să-l unim la edificiul culturii noastre româneşti, să ne iubim unul pe altul, să ne iubim naţiunea şi patria. Atunci trecutul şi prezentul vor da mâna cu viitorul, atunci numai vom corespunde chemării noastre, atunci va triumfa fala numelui de român, atunci vom putea numai exclama dimpreună: Până când român vei fi, Nu te teme că-i pieri.“ 2
Un moment semnificativ al luptei naţionale a studentului Pompiliu Dan este elaborarea „Replicii“, acel memoriu de răspuns al junimii academice române din Transilvania şi Ungaria (1891) la memoriul studenţilor maghiari din Cluj (iulie 1891), care contestă drepturile românilor din monarhie la o viaţă naţională şi cultură proprie. „Replica“, redactată de studenţii români, sub conducerea lui A.C. Popovici, a fost un veritabil program politic şi naţional prin care se argumenta dreptul istoric românesc şi necesitatea unităţii politico-statale a românilor, un studiu istoric şi politic de 180 de pagini, tipărit în 12.000 de exemplare în toate limbile de circulaţie şi răspândit în toată Europa.
Pompiliu Dan a făcut parte din comitetul de redactare ca şef al grupului studenţilor de la Cluj, din care mai făceau parte Iuliu Maniu, Ioan Fodor şi Gavrilă Precup. Pompiliu Dan s-a implicat stăruitor în acţiunea unui comitet al studenţilor români din Cluj pentru colecţionarea de documente care aveau să fie publicate în „Replica“. S-a adunat astfel un bogat material documentar referitor la opresiunea naţională a românilor din partea statului austro-ungar, politica de asuprire a naţionalităţilor din imperiu, consecinţele politicii guvernanţilor faţă de populaţia românească. Aceste documente şi informaţii culese de Pompiliu Dan au argumentat ştiinţific şi istoric lupta protestatară a românilor, i-au asigurat o largă şi convingătoare propagandă în faţa opiniei publice europene, au făcut din „Replica“ un memoriu naţional serios, convingător şi bine argumentat şi exprimând clar obiectivele strategice ale luptei naţionale româneşti .3
1. Mircea Băltescu, Contribuţii privind lupta naţional - politică a lui Pompiliu Dan, în „Cumidava" nr.2, 1968, p. 237; Cărturari braşoveni sec. XIV - XX, Ghid biobibliografic, Braşov, 1972, p. 73;
2 Apud, Mircea Băltescu, op.cit., p. 238;
3. Ştefan Pascu, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, Cluj, 1968, p. 156;

În lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit şi de prietenii tăi!

Comentarii: