Alexandru Ciurcu - de la „apostolatul gazetăresc" la amărăciunea unui exil odios (III)

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: M.Ex., 22.02.2019

Monitorul Expres publică în fiecare vineri, sub genericul „Cărturari braşoveni în lupta naţională“, cu sprijinul prof. univ. dr. Ioan VLAD, o rubrică dedicată marilor patrioţi care au zidit, prin cuvînt şi faptă, România Mare.
Responsabilităţile programatice asumate de ,,L’Orient“ îi impun lui Ciurcu să plece pe frontul din Bulgaria, unde avea să fie acreditat pe lângă comandamentele român şi rus.
Va desfăşura o activitate prodigioasă şi-şi va face un nume în această calitate. Corespondenţele lui sunt publicate în ,,L’Orient", dar sunt preluate şi de o mare parte din presa românească şi străină, datorită calităţii, credibilităţii şi preciziei pe care autorul le asigura. Prin scrisori adresate lui Iacob Mureşianu, ele ajung şi în paginile ,,Gazetei“ braşovene. La un moment dat era sigurul corespondent de presă pe linia frontului, ceilalţi pierzându-şi acreditarea. Este primit adesea de domnitorul Carol, de generali români şi ruşi, intră în tranşee alături de ostaşii celor două armate, se împrieteneşte cu pictorul Nicolae Grigorescu, acreditat şi el pentru imortalizarea în imagini a marii confruntări, cu medicul Carol Davila, care-l impresionează prin ataşamentul la cauza românească şi prin spiritul organizatoric. Fiecare din aceştia se vor regăsi în evocările şi amintirile ziaristului. Notorietatea lui Ciurcu în această calitate de corespondent de război capătă dimensiuni europene, prin alimentarea cu telegrame şi corespondenţe a marilor cotidiene europene, ca ,,Le Temps“, ,,Wiener Tagblatt“ sau ,,Morning Post“. Performanţa lui poate fi comparată cu cea a lui Carol Popp de Szathmari, realizatorul, în războiul Crimeii, a celor dintâi reportaje fotografice de război din lume.(...).
Împlinirea visului independenţei şi consacrarea ei pe câmpul de luptă au impus schimbarea numelui ziarului din ,,L’Orient“ în ,,L’Independance Roumaine“, mai adecvat noului statut al României. (...) Cu 1 ianuarie 1882 Emile Galli acceptă ca Al. Ciurcu să deţină ,,direcţiunea politică a ziarului, precum şi suprevegherea administraţiunii“ 1.
În planul luptei naţionale, ,,L’Independance Roumaine“ promovează şi susţine cu dârzenie drepturile naţionale ale românilor transilvăneni. Ciurcu personal, prin scris dar şi pe alte căi, apără cu căldură cauza fraţilor de peste munţi şi se străduieşte să cultive şi să întreţină sentimentul de solidaritate cu aceştia a tuturor celorlalţi români. Ziarul face cunoscută opiniei publice europene situaţia românilor din statul ungar. Românii ardeleni ştiau că pot apela la Al. Ciurcu şi puteau găsi un sprijin moral sau material, în situaţii dificile - inundaţii, incendii, alte nenorociri. (...).
Anul 1882 este pentru Al. Ciurcu anul unui mare proces de presă, care a solidarizat cu acuzatul numeroase personalităţi de frunte din România. Ziarul învinuia Creditul Financiar Rural de incorectituni şi ilegalităţi. Societatea i-a intentat proces de calomnie lui Al. Ciurcu, care luase asupra sa răspunderea, Galli ca străin fiind în pericol de-a fi expulzat. Fiind în fapt un proces împotriva libertăţii presei de a dezvălui acte de corupţie şi ilegalităţi, s-a iscat o adevărată furtună, 24 de avocaţi iluştri s-au oferit să apere libertatea presei. Guvernul sprijinea societatea acuzatoare. Al. Ciurcu însuşi s-a apărat eroic şi procesul a fost câştigat de el la Curtea de Casaţie. Victoria şi eroul au fost sărbătoriţi printr-un banchet şi o manifestaţie de simpatie a studenţilor în Piaţa Teatrului Naţional 2 . Eminescu însuşi în ,,Timpul“ se raliase apărării, deşi politic se afla pe alte poziţii decât Al. Ciurcu, dar a făcut-o în numele unor principii de etică profesională şi de dreptul exprimării libere. Eminescu afirmă într-un articol că românii au libertatea constituţională de a gândi, a vorbi şi a scrie: ,,Pentru ceea ce gândim şi credem, pentru ceea ce zicem, nu ne aşteaptă rugul inchiziţiei, pentru ceea ce tipărim nu ne aşteaptă revocare cu de-a sila, cum i s-a impus lui Galilei“. Dacă afirmaţia ,,e adevărată, adevărul n-are, nu poate avea pedeapsă, nici poate cu drept cuvânt să pedepsească“ - spune Eminescu. 3.

Ioan Vlad

1. Apud I. M. Ştefan, „Al. Ciurcu...“, op. cit., p. 25;
2. I. M. Ştefan, „Al. Ciurcu...“, op. cit., p. 27;
3. M. . Eminescu, „Opere“, vol. XIII, p. 243;

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: