Procurorul Cornel Dinu, autodenunț la 36 de ani după Dinamo Liverpool
×
ïżœ n c h i d e
g a l e r i a
f o t o
Dimensiune font:
Autor: M.Ex.,
27.04.2020
Cornel Dinu a acordat un interviu incendiar pentru GSP în care a vorbit despre valizele cu bani pe care echipele din România le dădeau arbitrilor la meciurile din cupele europene
Cornel Dinu, fostul mare jucător și antrenor al lui Dinamo, a făcut dezvăluri șocante la 36 de ani distanță de duelul dintre Dinamo și Liverpool, din semifinalele Cupei Campionilor, sezonul 1983-1984.
Legenda dinamoviștilor, antrenorul secund al câinilor în aceea perioadă, a povestit, pentru Gazeta Sporturilor, că în acea perioadă se obișnuia să se meargă cu gențile de bani la arbitri.
Au existat mai multe probleme. Prima: n-am putut să mai umblăm la arbitri, așa cum făcuserăm în precedentele jocuri europene. N-a mai mers fiindcă nu mai era loc pentru căței! Erau semifinalele Cupei Campionilor, nu prea mai era loc pentru Dinamo din Est! Înainte de Liverpool jucaserăm cu Dinamo Minsk. Am dus gențile cu bani și la Tbilisi, unde s-a jucat turul, și la București. În URSS a fost mai complicat, fiindcă arbitrul Castillejo era păzit de KGB, dar am reușit. La București, au fost momente în care sovieticii ne dominau atât de rău încât arbitrul a venit la margine și mi-a spus: Mai ține-i în picioare un pic, că mai mult de atât nu pot să fac!, a declarat Cornel Dinu pentru gsp.ro.
Toți procedau așa!
Cornel Dinu a amintit și de meciurile cu Hamburg din acel sezon. Cu Hamburg, la fel, am dus geanta cu bani. Dar toți procedau așa! Dinamo a ajuns la acel nivel pe valoarea echipei, practica asta cu valizele pentru arbitri era generală, doar că românii țineau atunci la imaginea țării, conta! Iar despre sovietici se știa și că beau un ceai super-energizant, așa-zis «al urșilor». Cu Hamburg (nr. la meciul câștigat de Dinamo cu 3-0) a fost arbitru Kieser, un inspector școlar. Eu i-am dat banii, el mi-a făcut cadouri, o cravată și un inel din argint. Chiar am deschis geanta înainte să i-o predau domnului Kieser, am vrut să văd, din curiozitate, cam despre câți bani era vorba. Erau toate bancnotele Europei: franci francezi, franci elvețieni, mărci. Securitatea îmi dăduse banii așa cum reușise să-i strângă, nu era toată suma într-o monedă. În sezonul care a urmat, 84-85, am jucat cu Bordeaux și ne-a arbitrat un scoțian, McGinlay. Anghelache îl abordase din timp, dinainte ca el să plece din Scoția, și Securitatea pregătise o geantă cu 25.000 de dolari. O geantă pe care a preluat-o Vasile Anghel și nu i-a mai dus-o arbitrului. Am avut vreo 16 ocazii, dar ne-a «tocat» scoțianul. S-a terminat 1-1 la București și s-a calificat Bordeaux, care ne egalase în prelungiri, a povestit Cornel Dinu pentru sursa citată.
PCH: Ne doare, dar nu avem încotro
Peluza Cătălin Hîldan a reacționat prin intermediul unui mesaj postat pe pagina de Facebook. Astăzi am trăit și tristețea rătăcirii în presă a celui care nu plecase niciodată de-acasă, dar care s-a apucat să arunce cu noroi pe cea mai mare performanță europeană a clubului care l-a făcut să fie cineva. (curios e faptul că noroiul apare chiar acum, când niște europeni cântăresc valoarea în aur al lui Dinamo, cu intenția de a cumpăra cel mai galonat club din Liga 1). Printre temele preferate ale marelui filozof român, Constantin Noica, este cea a fiului risipitor. Fratele mai mic, plecat de-acasă cu partea de avere ce i se cuvenea, pus în antiteză cu fratele mai mare care n-a plecat niciodată din curte și care, în loc să accepte întoarcerea risipitorului, a preferat să păstreze ranchiuna, invidia, răzbunarea și lipsa zidirii. Pentru Noica, lupta celor două modele trebuie să ne învețe ceva despre ceea ce contează în viață: «Ne pierdem și ne pare rău» versus Ne păstrăm și ne împietrim inima.
Devenirea, întoarcerea, ridicarea versus încremenirea, împietrirea, autoîndreptățirea». Pentru fiul risipitor descris de Noica, există întotdeauna o ușă deschisă, în timp ce fratele mai mare se rezumă la a privi pe gaura cheii, pentru a găsi subiecte de bârfă și pentru a deveni procurorul care acuză fără încetare. Ne doare, dar nu avem încotro. Rămâne al nostru. Pentru că și el a scris istoria glorioasă a lui Dinamo, se arată pe pagina de Facebook a celor de la PCH.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!