Un tânăr fotbalist format de Steaua, care a jucat pentru scurt timp și pentru ACS SR Brașov, dezvăluie mizeriile din fotbalul românesc
Mai am loc ca fotbalist în lumea asta murdară?, se întreabă Stan, cel care ieri a împlinit 20 de ani
Fost jucător ACS SR Brașov, FCSB sau Dinamo, Alexandru Stan a povestit, într-o scrisoare adresată site-ului oglindagorjului.ro, umilințele prin care trece un junior care nu are pile și nu cotizează la antrenori. Aventura de la Pandurii Târgu Jiu, de la începutul acestui an, unde s-a aflat în probe timp de 2 săptămâni, i-a pus capac mijlocașului de 20 de ani, care, printr-o scrisoare intitulată Aripi frânte, a dezvăluit toate mizeriile din fotbalul românesc. De la antrenori și impresari corupți, până la conducători de club, care tratează jucătorul ca pe o afacere proprie, nu ca pe un fotbalist care poate fi util echipei pe gazon.
Nu am mai suportat toată mizeria
Mă numesc Stan Alexandru și am început fotbalul la vârsta de 7 ani, plin de speranțe, neștiind că, pentru a-mi îndeplini un mare vis, drumul va fi plin de obstacole, mizerii și minciuni. Am început fotbalul la cel mai iubit club din România Steaua București unde primul meu antrenor mi-a fost domnul Lajos Satmareanu, un mare om, cu un mare caracter. De la domn profesor am învățat tainele fotbalului. După plecarea Stelei din Ghencea, m-am dus la Concordia Chiajna, unde a început prima umilință din viata mea. Aici, nu jucam pentru că antrenorul era mituit de părinți cu diverse bunuri: de la porc și miel de sărbători, până la treninguri aduse de afară. Ulterior, la insistențele domnului antrenor Gabriel Preoteasa, am fost împrumutat la Dinamo. La acest club am trăit aproape cea mai frumoasă perioadă din cariera mea, fiind titular meci de meci cu toate că în echipă erau foarte multi copii potenți financiar, însă, din fericire, valoarea și talentul în fața acestui Antrenor prima. După 9 luni, a urmat o perioadă de 3 luni de stat pe banca de rezerve, deoarece s-a schimbat antrenorul. În aceste 3 luni, noul antrenor a avut grijă să-mi spună: Stane, când dai și tu o sticlă de whisky? Când am auzit acest lucru, în mod repetat, și, stând pe bară meci de meci, am ales sa plec. Într-un interval scurt de timp am întâlnit un impresar italian și nu am vrut sa semnez cu el, deoarece știam că mă păcălește. Mai târziu, am vrut să revin la Steaua, dar el ajunsese director sportiv acolo și s-a răzbunat, refuzându-mă doar pe mine din 44 de copii. Atunci, m-am simțit din nou umilit, deși eu fusesem educat într-un alt mod. După acest episod am dat de un foarte mare impresar, care m-a trimis la UTA Arad, ca sa scap de grila de formare, si promițându-mi că mă va duce ulterior în străinătate. Am stat 6 luni la UTA, unde am uimit antrenorii prin jocul meu, dar, după 10 meciuri, pentru că a venit, pe postul meu, un băiat potent financiar, am fost dat de-o parte. Nu am mai suportat toată mizeria, mi-am făcut bagajul și am plecat acasă. În toată această perioadă, impresarul a uitat de mine, fiindcă nu i-am dat niciun ban. Am stat o perioadă acasă, unde m-am antrenat singur în parcuri, zilnic. În acest interval de timp, am fost in probe la FC Voluntari II. Imediat, am gasit o oportunitate să mă duc la ACS SR Brașov, echipă care trăgea la promovarea în Liga2. După prima zi, având un meci chiar cu FC Voluntari 2, finanțatorii echipei din Brașov au venit pe teren si mi-au cerut actele pentru legitimare, asta și la recomandarea domnului Andone. La Brașov am avut asigurate toate condițiile, fără să știu însă că datoriile clubului erau foarte mari. Ulterior, ne-am trezit noi, ca jucători, că trebuie sa plătim tot ce ni s-a oferit (nr. e vorba de suma de 3000 de lei constând plata chiriei la Avantgarden). Și în prezent plătesc, pentru ca am fost mințit. După perioada asta, am cunoscut alt impresar, cu care am și semnat. Mi-a cerut bani de la început, spunându-mi că trebuie să dea ceva pe la cluburile din străinătate la care urma să mă propună, facând-o pe mama să se împrumute de o sumă considerabilă de bani. De acei bani, s-a folosit doar în scopuri personale și nu pentru a mă duce neapărat la un club. După multe insistențe, m-a adus la Universitatea Craiova, unde nu mi s-a oferit nimic: nici masă, nici cazare, fiind nevoit să stau într-un cămin și să îngheț de frig. La acest club, văzând atâtea, am început să mă maturizez, sa fiu puternic, sa nu mă mai doară nimic din ceea ce văd și să-mi pun mereu întrebarea: ,,dacă eu mai am loc ca fotbalist în lumea asta murdară. Aici am întâlnit cele mai multe hiene fără suflet, care m-au umilit, trimițându-mă la domnul Ovidiu Costeșin și Dragoș Stăvaru să le cumpăr mâncare, în timp ce colegii mei favorizați aveau meci, chiar dacă nu arătau nimic pe teren. Echipa ajunsese la Turneul Final U19 si toți cei care nu jucau la U19 erau chemați la echipa a 2-a, la umplutură. Când am fost trimis la echipa a 2-a de Costeșin, am avut un singur meci în care am jucat rezervă. În vestiar am simțit că domnul Dragoș Bon îmi știa deja situația, însă, deși dumnealui m-ar fi ajutat, nu putea face nimic. Singurii oameni care m-au ajutat sa trec peste, în afară de părinții mei care au facut tot ce au putut pentru mine, au fost: ziaristul Cristi Stăncescu un om deosebit și doamna Andreea Beldeanu fiica marelui fotbalist Aurică Beldeanu. Recent, am fost în probe la Pandurii Târgu Jiu, unde am stat 2 săptămâni. În acest timp, antrenorul mi-a cerut să slăbesc, dacă vreau sa rămân. De la 84 kg am ajuns la 78 kg, fiind si unul din cei mai buni jucători aflați în probe. Din cele 4 meciuri amicale, am jucat în 3, unde m-am descurcat foarte bine pe teren, marcând și un gol, dar și jucând pe un alt post cel de fundaș, în ultimul meci, deși postul meu e mijlocaș stânga sau dreapta. La final, la anunțarea lotului pentru cantonamentul local, eu nu m-am regăsit pe listă. Antrenorul nu a avut nici măcar curaj să-mi spună în față că nu mă oprește, iar când l-am sunat eu, mi-au spus că aveau restricții la transferuri. Doar că, în urmă cu 3 zile, vreo 3 jucători născuți, ca și mine, în anul 2000, au semnat. Ei nu puteau legitima jucători născuți în anul 1999 sau mai mari de 21 de ani. Antrenorul mi-a închis apoi telefonul în nas, iar eu am fost din nou lovit și dezamăgit. Eu mă întreb, ce trebuie să demonstrezi în România, ca să fii luat în seamă. Ani de zile, iubind fotbalul ca pe viața mea, am crezut că doar seriozitatea, corectitudinea sau calitățile de fotbalist vor fi suficiente pentru a-mi îndeplini visul. În încheiere, vreu să spun că tot ce am spus este adevărat și am spus pentru că mă doare. Nu am vrut să dau nume celor care m-au rănit. Doar pe cei de la Craiova i-am amintit în mod special, fiindcă nu aș fi crezut să și acolo pot trăi asemenea momente. Eu încă mai trăiesc cu speranța că în fotbalul românesc mai sunt și oameni corecți, a spus Stan, în scrisoarea sa.
La Brașov a jucat 14 minute în șase meciuri!
Adus în vara lui 2018 la ACS SR Brașov, mijlocașul Alexandru Stan a jucat foarte puțin, iar după câteva etape, tânărul fotbalist și-a făcut bagajele și a plecat acasă. În primele două etape ale sezonului 2018- 2019 al Ligii a 3-a, în meciurile cu FC Pucioasa și U Craiova, Stan nu a jucat deloc, iar debutul în tricoul galben- negru avea să aibă loc în deplasarea de Voluntari, când Stan a prins trei minute pe finalul jocului. În runda a 4-a, în meciul cu Turris Turnu Măgurele, Alexandru Stan a jucat în ultimele 10 minute, iar în jocul disputat în deplasare cu FCM Alexandria a jucat un minut! Am decis să plec de la Brașov din motive personale, chiar nu mai suportam să mă confrunt cu probleme zi de zi. Țin să le mulțumesc lui Paul Enache, lui Andrei Șanta, lui Gică Vișănescu, dar și profesorului Florin Stîngă, un antrenor care își dorește performanță. Le urez foștilor mei colegi de la Brașov să reușească promovarea în Liga a 2-a, spunea Alexandru Stan în momentul plecării de la Brașov.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!