• Astăzi, toată lumea creștină serbează Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare care aduce noroc în casele noastre
Astăzi, toată lumea creștină serbează Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul, cel care l-a botezat pe Hristos în apa Iordanului, recunoscându-l ca Mesia, cel care a fost decapitat la cererea Salomeei, fiica Irodiadei. Sărbătoarea s-a suprapus cu cea păgână, cu mult mai veche. Numită „Sânziene“ în nordul și vestul țării (Bucovina, Maramureș, Transilvania, Banat) și „Drăgaica“ - în Muntenia, Oltenia, Dobrogea și Sudul Moldovei, sărbătoarea păgână pare să nu aibă nicio legătură cu cea creștină. Doar în Bucovina, unde tradiția Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava a rămas extrem de puternică, sărbătoarea Sânzienelor îi este întru totul dedicată lui.
Cele două evenimente aparținînd unor lumi diferite, păgână și creștină, au în comun floarea de Sânziene, numită și Floarea Sfântului Ion. În această zi, Soarele zâmbește pe cer, iar sânzienele dansează prin păduri. E o sărbătoare unică, autentic românească, un spectacol cu dansuri și incantații, cu superstiții și ritualuri străvechi. Însă tot puține sunt locurile în care legendele Sânzienelor mai sunt readuse la viață.
Istoricul sărbătorii
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost Înaintemergătoare Nașterii lui Hristos, fiind prevestită în profețiile Vechiului Testament de proorocul Isaia. Chiar din secolul al IV-lea, Nașterea Botezătorului a fost prăznuită cu mare fast. În calendarul ortodox, ziua de naștere a Sfântului Ioan Botezătorul este cinstită ca o zi specială, asemănătoare datei de Naștere a Mântuitorului Iisus și a Maicii Domnului, Fecioara Maria. În schimb, pentru toți ceilalți sfinți, ziua de prăznuire este orânduită la data trecerii sale la viața veșnică.
Ultimul profet al Vechiului Testament
Sfântul Ioan, fiul preotului Zaharia și al Elisabetei, verișoara Fecioarei Maria, s-a născut în localitatea Ein-Kerem, nu departe de Ierusalim. Părinții Sfântului Ioan s-au rugat la Dumnezeu, ani de-a rândul, să le binecuvânteze viața cu un fiu. Deși erau înaintați în vârstă, Elisabeta și preotul Zaharia sperau ca ruga lor fierbinte să le fie împlinită de Dumnezeu, iar această minune să alunge din viața lor ocara nerodirii de prunci. Pentru că, în acea vreme, poporul evreu credea că familia fără copii era blestemată de Dumnezeu. Din această cauză, deseori, nici ofrandele aduse de aceste familii la Templu nu erau primite. Într-o zi, pe când mulțimea venită la Templu se ruga afară, iar preotul Zaharia trebuia să tămâieze, lângă altar a apărut Arhanghelul Gavriil. Acesta i-a adus preotului minunata veste că va avea un fiu: „Nu te teme Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, va naște un fiu și-l vei numi Ioan... și vei avea mare bucurie, și mulți se vor bucura, căci el va fi mare înaintea lui Dumnezeu și se va umple de duhul sfânt încă din pântecele maicii sale”.
30 de ani în pustie pentru a-și păstra puritatea
Apostolul Ioan a petrecut 30 de ani în pustie pentru a-și păstra puritatea. De fapt, Ioan a fost trimis de Dumnezeu în pustiul Iordanului să propovăduiască botezul pocăinței și să arate oamenilor pe Hristos Mesia cel mult așteptat, pe Mielul și Fiul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. După ce a părăsit pustia, Ioan s-a stabilit în împrejurimile Iordanului. Acolo le-a predicat în continuare oamenilor pocăința. Ioan mai este numit și Înaintemergătorul pentru că a vestit venirea Mântuitorului.
Tâlcul nașterii lui Ioan
Nașterea Sfântului Ioan s-a pus la 24 iunie, după solstițiul de vară, când ziua începe să scadă și noaptea se mărește. Nașterea Domnului s-a pus la 25 decembrie, după solstițiul de iarnă, când ziua se mărește și noaptea scade. De ce au rânduit așa Sfinții Părinți? Pentru că nașterea Sfântului Ioan a avut loc la sfârșitul Legii Vechi, când învățătura ei scade și în locul ei vine în lume lumina lui Hristos care biruiește întunericul necredinței și aruncă noaptea neștiinței și a păcatului și aduce pe pământ o lege nouă, Legea Harului. Aceasta o spune chiar Sfântul Ioan Botezătorul: Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez (Ioan 3, 30).
Ziua Sânzienelor este adevăratul miez al verii
Ziua Sânzienelor este adevăratul miez al verii. Pe vremuri se credea că, la prânz, soarele se oprește în loc și se spunea că, cine-l privește în acest moment îl poate vedea tremurând pe loc, ceea ce le-ar aduce noroc. În ziua de Sânziene nu trebuie să se semene și să se adune ciuperci, din credința că recolta este „nebună“, aducătoare de boli și suferință sau afectată de dăunători, pentru că „ielele“ iau mințile celui care seamănă sau adună. Florile de sânziene, sfințite la biserică, se atârnă la ferestre ori la poartă, iar tinerii și copiii le poartă la piept ori la brâu, pentru a-i feri de duhurile rele. Florile uscate pot fi folosite iarna drept leac pentru bolnavii de rinichi și cei cu afecțiuni ale tiroidei, pentru că pot „sfărâma pietrele“ și pot să „topească gușa“. Sânzienele reprezintă și un prilej de întâlnire a tinerilor ce doresc să-și unească destinele, o sărbătoare a iubirii, cinstită cum se cuvine, cu cântec și joc. Se țin bâlciuri cu tiribombe și călușei. În zorii zilei, flăcăii se adună în cete și străbat satele, cu flori de sânziene la pălării. După unii specialiști, sărbătoarea Sânzienelor își are originea într-un cult geto-dacic străvechi al Soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci înlănțuite într-o horă care se învârtește amețitor.
Dacă plouă de Sânziene
Lucrătorii ogoarelor urmăresc starea vremii în ziua de Sânziene. Tradiția populară spune că dacă plouă de Sânziene, nu este un semn bun. Va ploua încă 40 de zile, iar vremea rea va aduce necazuri oamenilor.
O floare de sânziene este mesagerul norocului
Se spune că în această zi este bine să aducem în casa noastră o floare de sânziene, ca un mesager al norocului. Stropită cu agheasmă, floarea se păstrează la icoane. După ce se usucă, să purtați în portofel o floricică de sânziene oricât de mică. Să fiți convinși că norocul nu are să vă ocolească tot anul.
Superstiții despre frumoasele Sânziene
- Sânzienele se răzbună pe femeile care nu țin sărbătoarea, pocindu-le gura. iar pe bărbații care au jurat strâmb vreodată, îi așteaptă pedepse îngrozitoare.
- Atunci când sunt supărate, Sânzienele aduc grindină, inundații și uscarea pomilor.
- Dimitrie Cantemir descria Sânzienele sau Ielele ca „nimfe ale aerului, îndrăgostite cel mai des de tinerii mai frumoși“.
- Alte denumiri pentru Sânziene: Dânse, Drăgaice, Vâlve, Iele, Iezme, Irodite, Rusalii,
- Nimeni nu are voie să se spele azi, singura apă care poate atinge trupul este roua de Sânziene, care vindecă boli. Prin îmbăiere, se spală și forța magică ale Sânzienelor.
- „Cine le vede nu le crede și cine le-aude nu le răspunde.“
- Fata care aruncă peste casă cununa de flori și aceasta se oprește pe acoperiș, se va mărita în acel an.
-Cine întîlnește aricioaica, va găsi asupra ei iarba fiarelor.
-Se spune că face ca fructele să se coacă mai repede, ferindu-le de stricăciuni și putrezire.
- Dacă florile de Sânziene nu sunt înflorite deja, este semn rău, înseamnă că oamenii au supărat Sânzienele.
-Floarea de ferigă albă culeasă în noaptea de Sânziene poate citi gândurile oamenilor și cel ce o are, va afla unde zac comori de mult ascunse.
- Flăcăii pun un fir de Sânziană în fereastra deschisă. Peste noapte, Sânzienele lasă un semn pe floare, ușor de recunoscut. Asta înseamnă că se vor căsători în acel an. Dacă trei ani la rând nu vine nici unsemn, poate că flăcăul n-are ursită.
�n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
pute�i prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dac� preciza�i sursa �i dac� insera�i vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
