Noaptea în care răsar daruri în ghetuţe

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: M.Ex., 05.12.2019

• În fiecare an, în seara de 5 decembrie copiii îşi lustruiesc cu grijă ghetuţele şi cizmuliţele şi le aşază la fereastră sau lângă uşă, cu speranţa că dimineaţă vor găsi în ele darurile moşului nevăzut
În noaptea de 5 spre 6 decembrie în fiecare an, Moş Nicolae vine pe la geamuri şi vede copiii care dorm şi sunt cuminţi. Le lasă în ghete dulciuri şi alte daruri, însă pe copiii leneşi şi neascultători tot el îi pedepseşte. E un obicei vechi, nu numai la români, de a face cadouri în această zi. Moş Nicolae, spre deosebire de Moş Crăciun, nu se arată niciodată.

Liste lungi pentru Moşul cel bun

Pentru că Moş Nicolae a primit liste lungi de la cei mici, magazinele braşovene au pregătit galantare pline cu jucării: Leggo, puzzle, figurine din pluş, păpuşi, roboţei, maşinuţe, instrumente muzicale, cărţi frumos colorate pentru zilele friguroase din vacanţa ce va să vie. Dar Moş Nicolae pune în ghete mai ales dulciuri. Multe şi bune. Iar pentru cei mai puţin cuminţi şi câte o nuieluşă. De luare aminte. Ca să le adune pe toate în sacul lui încăpător, Moşul a pornit să colinde magazinele laolaltă cu ajutoarele lui. Magazinele sunt aprovizionate, pentru a veni în ajutorul Moşului.

Mai bătrân ca Moş Crăciun

Povestea lui Moş Nicolae începe cu un bătrân numit Sfântul Nicolae, episcopul din Myra. Se spune că el poseda puteri magice şi a murit în anul 340 în vremea lui Hristos şi a fost îngropat în Myra. Târziu, în secolul XI, soldaţii religioşi din Italia au luat rămăşiţele sfântului cu ei înapoi în Italia. Ei au construit o biserică în memoria lui, în Ari, un oraş port din sudul Italiei. Curând, pelerinii creştini din toată lumea au venit să viziteze Biserica Sfântului Nicolae. Ei au preluat legenda lui Moş Nicolae în locurile lor natale. Legenda s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţări.

Povestea darurilor împărţite pe furiş

Povestea darurilor împărţite pe furiş în această noapte începe din vechime. Se pare că Sfântul Nicolae însuşi a ajutat trei sărmane fete din oraşul său, aducându-le dar de zestre, noaptea, fără a fi văzut. Casa în care trăiau cele trei surori era tare sărăcăcioasă. Tatăl lor plănuia să le vândă, crezând că, astfel, se va chivernisi. Plânsetele şi rugăminţile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe bătrânul cu suflet negru. Sfântul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinţa sa. Noaptea, pe furiş, a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel, ea a reuşit să se mărite curând. La fel a făcut Moşul şi în următorii doi ani, iar sora cea mijlocie şi apoi cea mică au reuşit să se aşeze la casele lor. Se spune că săculeţii cu galbeni au apărut de nicăieri în şosetele şi cizmuliţele lăsate în faţa focului la uscat. De atunci, s-a păstrat obiceiul de a atârna ciorăpei sau de a lăsa o pereche de ghetuţe în faţa uşii, în aşteptarea cadoului de la Moş Nicolae. Într-o altă variantă a poveştii, galbenii din săculeţ sunt înlocuiţi cu trei bile de aur, de aici moştenindu-se tradiţia de a oferi portocale de Sf. Nicolae.

Povestea celor trei studenţi

O altă poveste tradiţională de Moş Nicolae relatează întâmplările a trei studenţi ce călătoresc către Atena, unde se află universitatea. Într-o noapte, poposesc la hanul unui om foarte rău, care îi jefuieşte şi apoi îi omoară, ascunzând rămăşiţele lor trupeşti. Se spune că Sf. Nicolae călătorea pe acelaşi drum şi într-o noapte a hotărât să tragă la acelaşi han. În acea noapte, Sf. Nicolae a avut un vis în care îi apăreau faptele oribile ale hangiului şi, la trezire, l-a forţat pe acesta să-şi recunoască crimele. După ce s-a rugat vreme îndelungată, Sf. Nicolae a reuşit să-i readucă la viaţă pe cei trei studenţi. În Franţa, această legendă este spusă în altă variantă, în loc de student vorbindu-se de trei copii ce se jucau şi au fost răpiţi de un măcelar fără suflet, fiind readuşi în sânul familiilor lor tot de Sf. Nicolae. Aşadar, Sf. Nicolae este considerat a fi patronul şi protectorul copiilor, fiind celebrat în timpul acestei sărbători de iarnă.

Moş Nicolae în Europa

În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile. Germania, Franţa şi Olanda celebrează ziua de 6 decembrie ca o sărbătoare religioasă şi oferă cadouri copiilor şi săracilor, şi ajută fetele fără posibilităţi materiale să se mărite, oferindu-le o zestre. Când colonistele olandeze au călătorit în America, au adus cu ele un episcop care purta un costum roşu şi mergea călare pe un cal alb. Imaginea americană a episcopului va evolua treptat până la cea a unui bătrân spiriduş vesel. A fost descris ca un bătrân olandez vesel şi bucălat din comedia „Istoria New-York-ului“, a lui Washington Irving. Anul 1823 a continuat poveştile cu Moş Nicolae cu publicarea poemului „O vizită a lui Moş Nicolae“, al lui Clement Moore. Multe ţări şi-au păstrat propriile obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Nicolae. În unele culturi, Sfântul Nicolae călătoreşte alături de un însoţitor care îl ajută. În Olanda, episcopul navighează pe un vapor, sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare, care îi spune cum s-au purtat copiii olandezi în timpul anului. Cei cuminţi sunt răsplătiţi cu daruri, iar cei obraznici sunt luaţi de asistentul său, Black Peter. În Germania, Moş Nicolae călătoreşte tot cu un ajutor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac în spate şi o nuia în mână. Copiii obraznici sunt pedepsiţi cu câteva lovituri de nuia. În Italia, La Befana este zâna bună care se îmbracă în negru şi aduce daruri copiilor la 6 decembrie.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: