„Schindler“ de Braşov

×

Î
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Publicitate

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 09.04.2011

• În anii pogromului nazist, braşoveanul Teodor Criveanu a salvat mii de evrei de la moarte
• El a fost distins de statul Israel cu medalia şi titlul „Drept între popoare“

Adevăraţi Oskar Schindleri ai României, mulţi creştini şi-au riscat vieţile pentru a opri trimiterea forţată a evreilor români în lagărele naziste. Teodor Criveanu este trecut şi el la loc de cinste în galeria acestor eroi. Puţini au auzit de el, dar acum şapte decenii, în Cernăuţi, numele lui era sinonim cu şansa la viaţă. Sute de evrei şi urmaşii acestora îi datorează viaţa acestui avocat braşovean care i-a cruţat de cel mai cumplit destin: camerele de gazare de la Auschwitz şi ghetourile din Transnistria. Întocmai ca personajul din filmul lui Spielberg, el s-a zbătut să acorde cît mai multe permise de „evrei necesari“. Adică oameni care merită să trăiască.

Singurul braşovean „Drept între popoare“

Pe 8 august 2007, braşoveanul Teodor Criveanu a primit post-mortem medalia „Drept între popoare“, „pentru activitatea lui curajoasă de blocare a deportării de evrei români în lagărele naziste ale morţii“, cum se precizează în documentele oficiale. La memorialul Yad Vashem din Sala Amintirii din Ierusalim, rostit în limbile engleză şi ebraică, a fost prezent şi Ze’ev Willie Criveanu, fiul lui Teodor, dar şi zeci de supravieţuitori ale căror familii au fost ajutate de către avocatul Criveanu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În amintirea lui a fost plantat un copac în curtea instituţiei. În Braşov, nu există nicio placă comemorativă care să ne amintească de el. În schimb, zeci de familii de evrei au insistat în a aduce dovezi care să ateste faptele lui Criveanu şi să primească astfel înalta distincţie. Pentru stabilirea adevărului istoric, s-a format o comisie. Pe baza mărturiilor şi a manuscrisului lăsat de Criveanu, s-a demonstrat că braşoveanul a luptat pentru vieţile evreilor. Întocmai ca Oskar Schindler (foto), personajul de film care a făcut cunoscut lumii faptul că au existat şi creştini care i-au cruţat pe evrei, ba chiar şi-au pus viaţa în joc. În acel manuscris, Criveanu povestea pas cu pas cum i-a ajutat pe evreii condamnaţi la deportare. Manuscrisul este, de fapt, o carte care, din păcate, nu a văzut încă lumina tiparului.

Şi-a salvat viitoarea soţie

Teodor Criveanu a fost un avocat braşovean care a ajuns în timpul celui de-al Doilea Război Mondial la Cernăuţi, ca ofiţer în Armata Regală a României. În octombrie 1941, a primit ordinul de a întocmi listele cu evrei „apţi pentru muncă obligatorie“. Cine primea un asemenea permis scăpa de deportarea în lagărele naziste, care însemna în primă fază adunarea a 50.000 de oameni într-un ghetou, de unde erau trimişi în Transnistria. Riscînd citarea în faţa Curţii Marţiale pentru înaltă trădare şi colaborare cu inamicul (evreii) în timp de război, Criveanu a falsificat acte, acordînd permise de muncă pentru mii de evrei care nu se încadrau în condiţiile impuse de guvernul lui Ion Antonescu, salvîndu-i astfel de la moarte. Practic, împreună cu primarul de atunci al Cernăuţiului, Traian Popovici (foto), a declarat circa 20.000 de „evrei necesari“ în activităţile economice ale oraşului. Mult mai mulţi decît erau prevăzuţi. Printre ace[tia s-au aflat [i Berta [i Oasis Hefter, împreună cu fiicele lor, Hilda [i Malvina. Între Malvina Hefter [i Teodor Criveanu a început o rela]ie strînsă. Cei doi s-au căsătorit, iar în 1945 s-a născut fiul lor, Willie. Soţia şi fiul au emigrat în 1950 în Israel. Teodor Criveanu însă, a rămas în România pînă la sfîr[itul vie]ii. „Nu ar fi părăsit România. Vorbea germană, franceză, era avocat şi judecător, ar fi putut pleca în Austria la acea vreme, dar nu a vrut“, a povestit fiul său care şi-a revăzut tatăl abia în 1988, an în care curajosul avocat şi ofiţer a murit.

Permise de „evrei necesari“

După ce Germania nazistă a invadat Uniunea Sovietică în vara anului 1941, forţele armate române au ajuns în Transnistria. Aproximativ 60.000 de evrei au fost ucişi în Bucovina şi Basarabia, restul au fost deportaţi în Transnistria unde 120.000 dintre ei au murit, potrivit unui raport al Comisiei Elie Wiesel, trimis în 2004 preşedintelui României. Ioseph Govrin, ambasador al Israelului în România înainte de 1989, membru al Comisiei Muzeului Yad Vashem şi al Departamentului „Drept între popoare“, spune că deportările au fost oprite după ce primarul din Cernăuţi a reuşit împreună cu Criveanu să-i convingă pe guvernatorul militar român şi pe generalul Ion Antonescu să îi lase în pace pe cei aproximativ 20.000 de evrei care mai existau în zonă, pentru că erau vitali pentru economia localităţii. Evreilor li s-a permis întoarcerea acasă, dar în vara anului 1942, Popovici, care a fost recompensat şi el cu titlul de „Drept între popoare“ în 1969, a fost acuzat şi demis pentru faptele lui Criveanu, de a acorda permise de muncă unor evrei „care nu erau necesari“. Aproximativ 15.000 de evrei cu permise legale au rămas în Cernăuţi şi alţi 2.000 au trăit ascunşi. În anii agitaţi de după război, curajul şi omenia de care a dat dovadă Teodor Criveanu în perioada întunecată a Holocaustului au fost estompate de valul comunist. Chiar şi după 1990, în România s-a refuzat să se discute deschis despre atrocităţile la care au fost supuşi evreii de la noi. În 2003, Holocaustul a fost recunoscut oficial, iar eroii au primit recunoaşterea binemeritată.

Recunoaştere internaţională

Mai mult decît recunoaşterea românilor, Teodor Criveanu a fost omagiat şi de către americani. Un grup de membri ai Congresului American au propus decorarea post-mortem a fostului ofiţer în rezervă braşovean pentru că „şi-a riscat viaţa eliberînd la Cernăuţi permise de muncă peste cota rezervată evreilor în România“. Propunerea a fost făcută de către Alcee Hastings, preşedintele Comitetului Helsinki, şi a fost susţinută şi de alţi congresmeni. „Sînt onorat să recunosc eforturile eroice ale lui Teodor Criveanu, care a salvat nenumărate vieţi de evrei inocenţi. Domnul Criveanu şi alţi oameni au făcut sacrificiul suprem şi pentru acest lucru merită să fie comemoraţi şi veneraţi de acest Congres, pentru altruismul şi curajul lor“, a spus Hastings. Într-o scrisoare oficială, MAE şi-a exprimat „aprecierea pentru iniţiativa congresmanului american“. Amintirile lui Criveanu, consemnate în acel roman transmis urmaşilor, reprezintă singura ocazie în care braşoveanul a vorbit despre amintirile din Cernăuţi. În rest, a refuzat să evoce vreodată tristele vremuri în care semnătura lui a însemnat dreptul la viaţă. „Viaţa tatălui meu a fost clădită pe dreptate şi corectitudine. A fost un mare iubitor de oameni. A fost un dar de la Dumnezeu pentru familia mamei mele şi pentru mulţi alţii“, a spus fiul lui, în 2007. Şi-a primejduit viaţa, familia, avutul, cariera militară şi pe cea judecătorească, ca un veritabil Schindler al României. Peste două zile, pe 11 aprilie, este Ziua internaţională a celor eliberaţi din lagărele de concentrare fasciste. Datorită lui Criveanu, mulţi evrei se bucură că nu a fost şi povestea lor.

Dustin Hoffman în rolul unui „Drept între popoare“ român

• Celebrul actor Dustin Hoffman va juca rolul lui Traian Popovici, primar al Cernăuţiului în anii prigoanei fasciste, cel care a salvat de la moarte mii de evrei. Hoffman are chiar el rădăcini româneşti. El declara într-un interviu: „Am sentimente puternice de evreu. Sînt un evreu român“. Părinţii săi au emigrat din România în California, în 1937, cu puţin timp înainte de a se naşte viitorul actor. Tatăl său, Harvey Hoffman, era basarabean şi se ocupa cu decorarea mobilei. Pe mamă o chema Liliana Gold.

59 de „Drepţi“ români

• Yad Vashem, instituţia însărcinată de statul Israel cu păstrarea memoriei victimelor Holocaustului, a instituit în 1953 titlul de „Drept între popoare“ ca recompensă pentru ne-evreii care şi-au riscat viaţa salvînd evrei în timpul Holocaustului. În prezent, numărul total al „Drepţilor între popoare“ a ajuns la 22.000. Cei mai mulţi sînt polonezi (peste 6.000), olandezi (4.700) şi francezi (2.700). Din România sînt recunoscuţi în prezent 59 de „Drepţi“, numărul real al acestor oameni bravi apropiindu-se de 70. Regulamentul de funcţionare al Yad Vashem cere ca persoana căreia i se acordă titlul să fi salvat vieţi dezintersat şi cu riscul vieţii. Printre „Drepţii“ români se numără şi Regina-mamă Elena (foto), şi Traian Popovici (1892-1946), primarul Cernăuţiului. Industriaşul bavarez Oskar Schindler, ale cărui eforturi de a salva circa 1.200 de evrei au constituit subiectul celebrului film „Lista lui Schindler“ distins cu şapte premii Oscar, a fost singurul membru al Partidului Nazist care a primit titlul de „Drept între popoare“.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit şi de prietenii tăi!

Comentarii: