Plecarea lui Ion Iliescu de la Cotroceni încheie și o trudnică tranziție psihologică. Cu mari eforturi interioare, românii au reușit în sfîrșit să renunțe la o dinastie formată din comuniști reciclați. Dacă Adrian Năstase ar fi devenit președintele României, această despărțire ar fi fost amînată pentru cine știe cînd.
Psihologic și politic, Ion Iliescu a fost un fiu spiritual al dictatorului împușcat în decembrie 1989. O mie de amănunte semnificative pledează pentru o asemenea filiație. Întins pe cinsprezece interminabili ani, succesul iliescian se explică mai ales prin nevoia de protecție paternalistă a multor români. Această nevoie a fost sistematic inculcată de comunism și de dictatorul însuși. S-a întîmplat că stilul politic al lui Ion Iliescu a răspuns respectivelor așteptări populare. Președintele le-a apărut multora drept un Ceaușescu mult ameliorat. A fost suficient pentru succes.
Noul președinte al României, cu aparența sa de om foarte energic, este deocamdată o promisiune. La fel, coaliția politică aflată la originea succesului său. Omului obișnuit nu-i rămîne decît să aștepte, pentru a se lămuri în aceste privințe. Pare cert doar sentimentul popular că sărbătorile creștine și venirea noului an au adus o schimbare esențială, dătătoare de speranțe.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!