* Astăzi, în ziua de Ignat, gospodarii sacrifică guițătoarele din coteț * Tradiția spune că porcul trebuie tăiat în această zi, pentru că altfel se îmbolnăvește și slăbește
Nici n-a răsărit bine soarele și curtea se animă. Focul arde deja, iar pe jar e pusă la fiert o găleată de vin roșu, dreasă cu puțin zahăr și ceva piper, numai atît cît să pună sîngele în mișcare. Că doar e ziua de Ignat, cînd i se taie gîtul lui Ghiță, cum e alintat porcul în ogrăzile țărănești. Ș-apoi, nu-i tăiat de porc, aici, în Țara Bîrsei, unde să nu se bea vin fiert și o răchie adevărată. De mîncat, nu se mănîncă, dar de băut se bea, nu glumă, spune zîmbind badea Vasile, gazda, îndreptîndu-se apoi spre poartă, unde tocmai se arătase măcelarul, Ion al lui Boban.
Porcul, ofrandă adusă zeului Soare
Badea Ion al lui Boban este fiu de măcelar, născut și crescut în Țara Bîrsei. Lucrează în domeniu de la 16 ani și știe toate secretele tăierii și preparării unui porc așa cum scrie la carte. Aveam 16 ani cînd m-am apucat de meseria asta, și încă n-am pățit să-mi fugă vreun porc cu paiele în spate, glumește cel mai experimentat măcelar din Dumbrăvița. Povestea porcului, în ziua de Ignat, nu-i chiar atît de simplă precum pare. Multe din semnificațiile obiceiurilor s-au pierdut, însă originea unora mai poate fi încă descifrată. De ce se sacrifică porcul în această perioadă? Știu de la tatăl meu, care știa de la tatăl lui, că oamenii credeau că la vremea solstițiului de iarnă, cînd se zicea că soarele dispare, că zeul trebuie îmbunat cu ofrande pentru ca soarele să reînvie. Și despre focul care se face cînd se crapă de ziuă, de Ignat, mulți spuneau că e bine să fie acolo, că te mai încălzești la el, mai pui o cană de vin la fiert, dar de fapt este un rezultat al acelor vremuri, explică, în timp ce își pregătește uneltele, măcelarul satului.
Porcul visează
cuțitul și broboanele roșii de la gît
Pregătirile încep cu o seară înainte de Ignat, cînd covețile din lemn în care urmează să fie așezate slăninile se dau jos din pod. Și nu sînt orice coveți, ci cele de dulce, în care la Paști se frămîntă aluatul pentru cozonaci. Cuțitele se scot din cămară și sînt luate la piatră, iar lemnele și paiele sînt puse la îndemînă. Mulți zic că porcul, săracul, nu știe ce-l așteaptă a doua zi. Bătrînii spun însă că animalul simte cînd se apropie Ignatul, că visează în noaptea de dinainte «cuțitul și broboanele roșii de la gît». Așa că trebuie tăiat, că oricum nu mai mănîncă, mai spune sfătos badea Ion. După care pleacă spre grajd, împreună cu ceilalți bărbați, să lege porcul și să-l scoată afară.
Se taie jugulara,
nu beregata
Tăiatul porcului nu e o treabă pentru oricine. Cel puțin, pe vremuri nu era. Flăcăii erau încercați la tăiatul porcului. Într-un an țineau de picioarele din spate, în altul erau puși să țină de urechi. Abia după trei, patru ani ajungea un flăcău să înjunghie un porc. Nu oricine se încumetă la asta. În general, înjunghiau bătrînii, pentru că ei se pricepeau la așa ceva. Oricum, întotdeauna la tăiatul porcului mai e cineva care stă cu un cuțit. Dacă unul nu reușește, trage mîna și imediat se bagă cel mai în vîrstă și continuă tăiatul. Mie, unul, niciodată nu mi-a fost nici frică, dar nici milă de animalele pe care le-am tăiat. Am întîlnit însă mulți care m-au chemat să le tai porcul și care au fugit apoi să nu vadă. Totul e să știi ce faci. Porcului trebuie să-i tai jugulara, nu beregata, pentru că altfel rămîne carnea în sînge, nu mai are culoarea aceea frumoasă, povestește măcelarul în timp ce așteaptă ca inima animalului de sub el să se oprească, să poate trece la pîrlit.
Coada porcului, semn de rușine
O dată porcul tăiat, copiii sînt lăsați să se apropie. Asta și pentru a putea fi prinși și unși cu sîngele care-i rămîne măcelarului pe mîini după înjunghiere. Cînd eram eu mic, copilul trebuia neapărat uns cu sînge, ca să fie sănătos tot anul. Tot pentru sănătate mai era și călăritul porcului. Mai ales copiii mai slăbuți se urcau pe porc ca să fie mai plinuți, mai rumeni, în anul ce vine. Iar pe noi, copiii, cei mari ne mai aveau la mînă cu o treabă: coada porcului. Cînd se pîrlea, o dădeau unuia care făcea pipi în pat și pe care bunicul, sau tatăl său îl știa. Te făceau așa de rîs, că ți-au dat coada porcului, pe care erai obligat s-o mănînci, spune Ion al lui Boban, necăjit că obiceiul a fost uitat.
Splina ne spune cum va fi iarna
După ce porcul se pîrlește, acoperindu-se cu paie, iar mai apoi rumenindu-se cu pîrlitoarea și cu fierul încins, i se face o crucea în frunte. Apoi, oamenii se închină, după care trec la scosul slăninilor. Se face o tăietură în lungul spinării, pornită chiar de la crucea din fruntea porcului. Credința spune că atunci cînd se ajunge la splină se știe cum va fi iarna. Dacă splina e mai lată spre față și mai subțire apoi, iarna va fi mai grea la început. Dacă e mai umflată la capăt, negreșit la sfîrșit iarna va fi mai grea. Apoi, dacă în inimă se găsesc mai multe cheaguri de sînge, se spune că stăpînul va avea noroc la bani. Plămînul și inima se pun la streașina casei, semn că s-a tăiat porcul, că vin sărbătorile, povestește badea Vasile, privind atent cum îi e tranșat porcul.
Pomana,
un ritual sacru
La Dumbrăvița, tăiatul porcului se încheie cu pomana. O bucată de mușchi, una de pulpă, niște rinichi, puțin ficat, un cîrnăcior și o halcă de caltaboș se prăjesc domol pe foc de lemne și se mănîncă fierbinți, obligatoriu cu mămăliguță și varză acră. La această masă nu participă decît gospodarul și cei care l-au ajutat la tăiat. Acum mai taie omul porcul cînd îi vin rudele de la oraș, și tot atunci face și pomana. Pînă seara, însă, este obligatoriu să faci cîrnații, toba, caltaboșul, iar de slăninuță nu mai vorbesc. Toate au mici secrete. Cîrnații, de exemplu, sînt făcuți cu ardei roșu și usturoi, tocat mărunt. Sînt iuți și buni tare, că după ei merge bine un pahar cu vin. Iar caltaboșul e mai mult o mîncare ritualică, mai spune bărbatul, dînd pe gît un pahar strașnic de răchie. Apoi se întoarce spre gazdă și îi spune molcom, apăsînd cu grijă fiecare cuvînt. Ai grijă că te încearcă Dumnezeu. Ai vrut să tai porcul acum, de Ignat, și ți-ai adus ispita în casă. Dacă ești cu adevărat creștin, trebuie să postești, iar de belșugul de azi să te bucuri sănătos doar în ziua de Crăciun. După care pornește liniștit spre poartă, pentru a o lua de la capăt cu sacrificatul porcului, la un alt gospodar.
Cine a fost Ignat?
Numele zilei se trage de la Sf. Mucenic Ignatie Teoforul, trecut în calendarul bisericesc la data respectivă (o bucățică din moaștele lui se află la Tismana). Pentru țărani, Ignat a fost însă un simplu om necăjit care, vrînd să-și taie porcul, ca tot românul, a scăpat securea taman în capul lui tată-său, omorîndu-l pe loc, apoi căindu-se toata viața și primind milă, în cele din urmă, de la Dumnezeu și Sf. Petru (ce aveau mai demult obiceiul să umble pe pămînt). Povestea vorbește în termeni creștini despre recunoașterea și cunoașterea păcatelor. De aceea, ziua de Ignat, 20 decembrie, este considerată în popor o zi sfîntă în care creștinii nu au voie să lucreze decît la tăiatul porcului. Tradiția spune că cei săraci, dacă nu au porc, trebuie să taie un alt animal, pentru că trebuie neapărat să vadă sînge de Ignat.
Superstiții de Ignat
Se spune că pentru a avea noroc tot anul ce urmează, porcul trebuie adus în casă cu rîtul înainte. Sîngele care curge de la porc, pus într-o strachină cu mei, se usucă și apoi se macină. Este folosit pentru a afuma copiii ca să fie feriți de guturai sau de spaimă. E bine să te ungi cu puțin sînge pe frunte și pe obraz ca să fii ferit tot anul de vărsat. Mai ales femeile însărcinate respectă toate aceste reguli, de teamă să nu aibă copii pociți. Iar fetele de măritat află în seara de dinaintea Ignatului dacă se vor mărita sau nu în anul ce vine. Se spune că fata trebuie să intre încet în cotețul porcului și să spună Groh, acum!. Dacă porcul grohăie, însemnă că se mărită în anul ce vine. Dacă nu merge, spune Groh la anul! Și repetă Groh la anul! pînă ce grohăie porcul. De cîte ori a repetat, peste atîția ani se mărită.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!