Explicațiile victoriilor sînt destul de plicticoase. Perdanții sînt mult mai interesanți decît cîștigătorii, fapt dovedit de literatură. Deținătorii succesului intră direct în domeniul practicii, pierzătorii devin personaje literare virtuale. Mai simplu spus, cu victoriosul intri în relații de afaceri, despre înfrînt ți-ar plăcea să citești un roman.
Cele de mai sus sînt valabile și în privința noului președinte al României. Traian Băsescu s-a transformat brusc într-o speranță concretă a unor largi categorii sociale. Adrian Năstase, în schimb, a devenit, la fel de abrupt, un personaj hamletian, apăsat de un destin potrivnic.
De acum înainte, va conta eficiența lui Traian Băsescu. Ne interesează, totuși, cîteva laturi ale imaginii sale publice. Se pare că victoria s-a produs și prin satisfacerea unor așteptări populare aproape inconștiente. De menționat, în acest sens, aparența de om decis și energic a noului președinte (adesea Adrian Năstase a părut ezitant și cumva astenic). Se pare că a contat și lipsa oricărei legături a lui Traian Băsescu cu fostele structuri de putere comuniste (probabil că sprijinirea fățișă în campania electorală a lui Adrian Năstase de către Ion Iliescu a fost o eroare majoră).
Calculînd imaginea populară a noului președinte, ajungem la formula unui conducător foarte energic, justițiar, dar fără gust pentru dictatură.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!