Instrumentele care l-au adus pe Adrian Năstase în prima poziție țin, pe de o parte, de subiectiv. Este vorba despre conservatorism receptat ca teamă de nou. Ar fi una dintre explicațiile pentru masivul vot pro-PSD în județe tip Hunedoara, unde administrația Năstase a distrus siderurgia. Logic ar fi fost votul negativ. Teama de nou a fost un instrument la îndemîna lui Năstase. Un altul, de data aceasta de ordin obiectiv, este reprezentat de impactul televiziunii. Majoritatea zdrobitoare a românilor se informează, că vor, că nu vor, prin intermediul televiziunilor. Iar din aceștia, mai bine de jumătate primesc informațiile exclusiv prin intermediul televiziunii publice, singura care are acoperire integrală fără ajutorul cablului. Iar televiziunea publică, secondată de televiziuni naționale - constrînse de cuantumul uriaș al datoriilor la buget să joace după cum li se cîntă - a difuzat un anumit tip de mesaj. De mai bine de trei luni au dispărut subiectele referitoare la baronii PSD, la corupție. Ba chiar și la politică. Au fost înlocuite cu știri de categorie ușoară - accidente, crime, violuri, viața lui Mutu. Totul menit a abate atenția de la ceea ce este cu adevărat important. Singurele tangențe cu politicul au vizat lunga listă de pomeni electorale izvorînd de la Palatul Victoria. Teama de nou poate justifica un aproximativ 15% din totalul voturilor pro PSD. Televiziunile - cel puțin jumătate. Mai există și un număr, nici mic, dar nici mare, de voturi din crez. Că este vorba de ideologie, de interes economic sau, pur și simplu, de aspecte estetice, nu este relevant. Unii îl pot vota pe Năstase pentru simplul motiv că are aspect, așa cum îi pot refuza votul lui Băsescu nu pentru că este repezit, ci pentru defectul de ochi sau pentru frizura... fantezi.
În fine, mai sînt o serie de instrumente de mică amploare. Care, puse cap la cap, nu pot însuma mai mult de cîteva procente: măiestria în manipulare electorală ar fi unul dintre ele. Nu fraudă, ci manipulare (afișe lîngă o secție de votare, prezența în secție a primarului, șprițul dat la intrarea sau ieșirea de la vot, mărunțișuri de acest gen și care s-au petrecut în fiecare tabără, la o scară dată, repet, de măiestria strategilor). Mai sînt și furturile pe față. Vezi operațiunea autobuzul, votul în suveică etc.
Ceea ce este cu adevărat grav și iese însă din sfera instrumentarului electoral este dat de afacerea buletinelor de vot anulate. Este adevărat, reacția inițială a lui Traian Băsescu a fost una emoțională, iar nu politică, ceea ce este grav la o persoană care se vrea președinte. Însă translația a 150.000 de buletine de vot din categoria anulatelor spre valide, dublată de penibilele bîlbe și formulări contradictorii, patinînde între ridicol și penibil de la nivelul BEC nu face altceva decît să îi dea apă la moară lui Băsescu și Alianței. Aici nu mai este vorba de un procent, ci de principii. Nu este vorba a ne ucrainiza, ci de a vedea cine se face vinovat de migrarea spre nu se știe unde a peste o sută de mii de voturi. Și de cea a buletinelor de vot anulate.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!