Cine ºi-ar fi imaginat în urmã cu ceva ani cã braºovenii vor ajunge sã fie curtaþi de tot soiul de domniºorici, din nenumãrate state, pentru cãsãtorie? Cred cã nimeni. Am trãit sã vãd ºi asta. Cine ar fi crezut cã este mai profitabil sã fii dansatoare la barã sau prestatoare la videochat decît director de sucursalã de bancã sau director de vînzãri? Rãspunsul este acelaºi - nimeni! Sînt paradoxuri ale perioadei pe care o trãim. Eu cred cã lumea s-a întors cu susul în jos. Nu aveþi aceeaºi senzaþie? Afaceri care mergeau perfect pînã acum cîþiva ani, astãzi sînt puse pe butuci. Cele care mai merg sînt sufocate din cauza neîncasãrii. Toþi motiveazã au de încasat atunci cînd sînt sunaþi sã-ºi plãteascã facturile restante. „Îþi plãtesc imediat ce încasez!“ este refrenul momentului. Refren repetat, zi de zi, de toþi cei pe care actuala conjuncturã i-a prins în poziþii executive. Acelaºi refren îl spun toþi cei care administreazã azi afaceri. Nici ei nu mai cred în el. Fiecare zi de lucru este o alta în care te întrebi cine te va suna sã-i plãteºti ºi te întrebi cine îþi va da o veste bunã, dintre cei care au sã-þi dea bani. Pentru manageri, în aceastã perioadã, ar trebui acordat cel puþin sporul de stres, ca sã nu mai vorbesc cel de telefonie ºi de expunere la undele electromagnetice. Ar trebui poate acordat ºi cel de balet pentru mersul pe sîrmã între interesele acþionarilor ºi cele ale angajaþilor. Chiar dacã s-ar acorda toate aceste sporuri, ele n-ar ajunge în posesia managerilor. Motivul este simplu: nu ar avea din ce sã le acorde, atîta timp cît nu se încaseazã nimic. ªi cînd te gîndeºti cã în timpul acesta, unele dudui presteazã în fel ºi chip, inclusiv la barã ºi, pe lîngã faptul cã deviazã bãrbaþii de cap, mai fac bani cît nici nu îþi imaginezi. Dacã îi mai ºi încaseazã, nu îþi vine sã te urci pe pereþi? Paradoxal - da!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!