România. Anul 2010. Brașov. Oraș cu tradiție. Ora 7.00 dimineața. Hala Universal. Apar primii brașoveni. Se așază la coadă. E un reflex vechi. Îl știu dinainte de 1989, an cînd se spune că s-ar fi schimbat ceva. Sînt tot mai mulți. Majoritatea în vîrstă. Sînt hotărîți. Au venit acolo să își ia cadoul. Primesc produse de 35 de lei gratis dacă vor cumpăra de 35 de lei. Orele trec greu. Minut cu minut. Se face ora 12.00. Sînt tot mai mulți și mai hotărîți. Nu vor să scape o astfel de ocazie. Au muncit pentru asta. Din păcate, n-au cum: sistemele informatice s-au stricat înainte de a fi utilizate. Nu merg casele de marcat. Nici măcar cîntarele. E blat!, se aude din mulțime. Vor să-și tragă premiile!, spune un altul. E tipic românesc!!, vine concluzia. Oamenii sînt nervoși și-și cer drepturile. Au pierdut timp ca să obțină asta. În disperare, se împart banane compensatorii. Plățile compensatorii sînt suplimentate cu banane. Se împart bonuri de ordine pentru deschiderea viitoare. Teoretic, va avea loc a doua zi dimineață, la ora 8.00.
Ceea ce v-am scris mai sus nu este dintr-un film, nici din vreun roman SF. E România de astăzi. România prosperității și a ieșirii din criză, după cum spun cei care ne conduc. Nu foametea sau lupta pentru supraviețuire îi împinge pe brașoveni să se comporte ca și ieșenii de acum cîteva săptămîni, care s-au omorît să-și ia bormașini la promoție. E modul lor de a saluta un nou supermarket poposit pe meleagurile noastre. Trist este faptul că majoritatea celor care au așteptat în zadar în fața magazinului de la Universal sînt aceiași pe care vara îi găsești în supermarket împingînd un coș gol. Au un singur motiv, dacă nu chiar două: se bucură de binefacerile aerului condiționat în mod gratuit, ba chiar mai schimbă o vorbă la răcoare cu cei ca ei. Ce ar mai putea face altceva? Locuri de muncă nu mai au. Despre faptul că va fi bine aud zilnic la televizor. Mai este un tîmpit ca mine care le spune în editorial că nu-i chiar așa. Nu prea are efect, cel puțin la ei. Nu mai au de mult bani să-și cumpere ziare. Și nici măcar nu-i interesează. Sînt așa de mulțumiți cu toate aceste oportunități care li se oferă, că ar fi dispuși oricînd să ofere gratuit un sincron unei televiziuni dispuse să le asculte părerea în cadrul unei emisiuni de tipul Cît de bine ne e!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!