Salariul la stat este de două ori și uneori de trei ori mai mare decît cel plătit la privat. Este o aberație datorată faptului că, spre deosebire de mediul privat, cel public nu are nici cea mai mică treabă vizavi de rentabilitate sau eficiență. Știu că voi enerva cu această afirmație extrem de multe persoane care lucrează la stat și care chiar își fac treaba, mergînd la serviciu în fiecare dimineață și stînd pînă cînd în mod legal programul se încheie. Nu am intenționat asta, deși personal mă revoltă faptul că plătesc din taxele mele salariul la o grămadă de indivizi care freacă menta în sistemul public, nefăcînd mai nimic, ba chiar sînt supărați că nu le sînt periodic indexate drepturile salariale. Nu generalizez. Încerc numai să le spun celor care-și fac treaba din mediul public că ar trebui să-și curețe schema singuri și să se adapteze la banii puțini din această perioadă în mod natural. Nu-s copil, știu că determinant într-un astfel de moment este modul în care ești susținut de pila care te-a vîrît acolo. Știu însă că acest lucru nu mai poate funcționa astăzi. Orice șef normal renunță la cei ale căror rezultate nu au legătură cu sumele ce le sînt plătite lunar. E legea firii și totodată scaunul șefului care poate să cadă, dacă nu ia măsuri în timp real.
În mediul privat, în tot acest timp s-au petrecut adevărate drame, din dorința de a păstra companiile în picioare. Ani de colaborare nu au fost suficienți pentru a împiedica emiterea unei decizii de concediere. A contat aproape întotdeauna gradul de utilizare a persoanei în procesul de producție și capacitatea de înlocuire sau neînlocuire a fiecărui angajat. Există un moment al lunii în care unii manageri constată că nu pot plăti salariile angajaților lor. O analiză logică arată faptul că singurul motiv ar fi faptul că sînt prea mulți salariați, față de cîți își poate permite să plătească în acel moment compania. În acel moment decizia îi revine exclusiv managerului. El este cel care poate sacrifica oameni, inclusiv dintre cei apropiați, dar care pot fi dispensabili, sau poate încerca păstrarea intactă a schemei, cu riscul sufocării companiei. Este o decizie extrem de grea, dar, dacă nu este luată la timp, poate ucide firma. Nu-i cazul la stat. O decizie de acest tip amînată nu ucide o instituție. În schimb, o decizie de acest tip amînată la nivel guvernamental poate ucide o țară.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!