Există o sumedenie de oameni care au dreptul la o a doua șansă. Poate chiar fiecare dintre noi. Pe vremea cînd lucrurile mergeau suspect de bine, iar băncile se îmbulzeau să-și deschidă, ca la concurs, filiale prin cartiere, ademenind clienții cu oferte care mai de care mai atrăgătoare, au fost destui români care au luat credite. Îmbătați de promoții și oferte, amăgiți cu imagini idilice despre prosperitatea care poate fi atinsă doar prin accesarea unui simplu credit și ignorînd faptul că respectivii bani vor trebui returnați, inevitabil cu dobînzi greu de dus, în zeci de ani, respectivii s-au trezit captivi într-o cursă fără ieșire. A venit criza, unii au rămas fără serviciu și fără salariul aferent. Pe alții i-a băgat în boală deprecierea accelerată a leului. Au constatat cu surprindere că veniturile nu le mai ajung să acopere rata la bancă. Nimic rămas pentru mîncare, haine, întreținere și tot ce mai înseamnă cheltuială curentă. Unii au încercat să-și ia un job în plus. Alții, într-o primă fază, au împrumutat banii care le lipseau. Pentru fiecare dintre ei viața a devenit un coșmar din care nu au nicio șansă să se trezească. S-au trezit în schimb cu executorii la ușă. Amenințați cu evacuarea din casa care urma să fie scoasă la licitație.
Pentru ei, pentru toți cei care s-au pripit atunci cînd, orbiți de campania agresivă a băncilor, s-au aventurat să împrumute mai mult decît își permiteau, legea falimentului personal poate fi o adevărată izbăvire. Și cel mai important lucru nu mi se pare că li s-ar putea șterge 25% din datorie. Mai important mi se pare faptul că nu mai pot fi executați și scoși din case și primesc timp să-și rezolve problema. Oricît de supărate ar fi băncile pentru o asemenea măsură, ar trebui să accepte faptul că au partea lor de vină în situația imposibilă la care s-a ajuns. Avînd un acoperiș și o constrîngere legală, debitorii își vor plăti pînă la urmă creditele. De voie sau de nevoie. Nu am inventat noi această lege și, din păcate, sîntem chiar printre ultimii care o adoptăm în UE. Nu va fi chiar simplu să fie identificați cei care au ajuns în această situație din bună sau rea-credință. E datoria celor puși să aplice legea în cazul în care va trece de deputați în această formă. Sînt sigur că numărul celor care așteaptă o a doua șansă de la această lege este extrem de mare. Și este dreptul lor să o și aibă. Măcar atît!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!