Pentru meciul de la Roman SA era nevoie de tenacitatea sau chiar nebunia unui om ca Ioan Olaru pentru ca balanța să poată fi înclinată în partea opusă celui care părea că și-a adjudecat victoria în acest meci pe vecie. Un om care să nu se sperie de forța lui Ioan Neculaie și care să aibă tupeul să se ia de gît în instanță cu acesta. E clar pentru toată lumea că războiul nu se oprește aici, dar, pînă una alta, bătălia cea mai importantă a fost cîștigată de Ioan Olaru. Deși lucrurile nu se opresc aici, ascendentul dobîndit prin această victorie în instanță este extrem de important. Din cîte știu, numărul proceselor deschise de Olaru lui Neculaie este de ordinul zecilor, dacă nu al sutelor. Fiecare AGA, fiecare vînzare de active sau majorare de capital care privește uzina Roman a fost automat atacată în instanță. Mare parte din aceste procese sînt momentan suspendate, întrucît era așteptată sentința în acest prim proces care trebuia să stabilească dacă Neculaie este sau nu proprietarul celor 80% din acțiuni. Acum că există sentința care spune că nu Neculaie este acționarul majoritar, este posibil ca celelalte procese să înceapă să curgă pe bandă rulantă. Cele întîmplate în jocul Roman sînt de domeniul incredibilului. Din cîte știu, nu există precedente de acest tip. Cîștigarea în instanță sau, mai exact, înfrîngerea lui Neculaie este un fapt greu de cuantificat. Asta mai ales că magnatul brașovean și-a concentrat toate afacerile, ca sediu social, tocmai în palatul administrativ al uzinei. Uzină unde, conform sentinței, nu mai deține pachetul majoritar de acțiuni. Ce este mai trist, dincolo de meciul desfășurat și de meciurile care vor urma, este că acolo a fost odată ROMAN SA. O uzină a cărei valoare nu consta nici în terenuri, nici în hale și nici în alt tip de actve. Era locul unde munceau zeci de mii de brașoveni extrem de bine calificați. Unul dintre puținele locuri din țară de unde producția pleca majoritar la export. Anii au trecut, muncitorii au fost concediați și s-au împrăștiat în toate colțurile pămîntului, iar actuala activitate este doar o umbră a ceea ce a fost odată. Acum, doi oameni de afaceri brașoveni luptă să-și adjudece ce a mai rămas din Roman. Eu nu cred că voi fi nici mai bogat, nici mai sărac dacă Olaru va recupera Romanul. La fel cum nu mi-am schimbat statutul nici atunci cînd decizia la Roman i-a aparținut lui Neculaie. Ca mine sînt majoritatea brașovenilor. Care, ca și mine, ar dori ca acolo să se întîmple ceva care să genereze, măcar parțial, locurile de muncă existente cîndva.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!