În mod normal, ar trebui sã nu îmi pese de faptul cã firmele mor. Ar trebui sã fiu fericit cã eu reuºesc, deºi chinuit, sã-i dau obolul statului lunã de lunã ºi cã izbutesc, la cele patru firme pe care le conduc, sã dau în continuare salarii celor 65 de oameni. O fi mult? O fi puþin? Eu cred cã este extraordinar de mult pentru aceste timpuri, dar cel mai trist este cã au rãmas doar jumãtate din cîþi erau la începutul crizei. Nu mi-am propus sã fiu în topul angajatorilor ºi nu doresc nimãnui sã aibã de dat, ba avans, ba lichidare, în fiecare vineri. Asta indiferent dacã, firmele îºi încaseazã sau nu banii de la clienþi. Cu toate acestea, nu pot sã rãmîn indiferent, atîta timp cît vãd mii de firme suspendate doar la Braºov. Cînd vãd mii de firme dizolvate, tot în urbea noastrã. ªi cei mai grav, cînd vãd cã numãrul firmelor nou înfiinþate a scãzut vertiginos. Am mai spus asta, dar o sã repet pînã cînd o vor auzi ºi capetele seci ale celor care ne guverneazã: avem o singurã ºansã-firmele private! Trebuie sã le ajutãm sã existe. Trebuie sã le ajutãm sã facã angajãri, pentru a scãpa statul de povara plãþii ajutorului de ºomaj ºi a colecta taxe de la angajaþi.
Pentru a supravieþui în mediul privat, în cazul în care se doreºte acest lucru, trebuie luate mãsuri simple de stimulare a firmelor. Trebuie o legislaþie simplã ºi prietenoasã, în care firmele private sã nu mai fie considerate duºmani, ci parteneri. Firmele ar trebui stimulate ºi pentru faptul cã sînt, într-un fel, expresia curajului unor indivizi, suficient de inconºtienþi, care nu au avut altceva mai bun de fãcut decît sã-ºi riºte economiile, ba chiar sã se împrumute, sperînd cã vor reuºi sã facã ceva pentru a fi mai bine. Chiar dacã nu toþi sînt super-pregãtiþi pentru asta, ar trebui premiat ºi susþinut faptul cã au încercat. Pentru guvernanþi, motivul ar fi simplu: ei, angajatorii din mediul privat, sînt cei care susþin bugetul. Din taxele lor se plãtesc ºi pensii, ºi salarii ale bugetarilor, ba chiar ºi licitaþiile trucate din care cei aflaþi la putere îºi iau partea. Cu toate acestea, constat cã existã în fiecare zi o singurã þintã de atac în politicile naþionale - firma privatã. Cum nu cred cã-ºi doreºte cineva întoarcerea la socialism, pun asta pe seama incompetenþei celor care conduc. Îmi doresc foarte mult sã nu mã înºel. Incompetenþa poate fi înlocuitã, la un moment dat, cu competenþa, dar reaua-voinþã mult mai greu cu... voinþa.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!