15 martie este ziua maghiarilor de pretutindeni. Bravo lor, cã au o astfel de zi. Nu-mi amintesc ca noi, românii, sã avem vreo astfel de zi - ziua românilor de pretutindeni. N-am sã profit de acest prilej sã mã lansez în vreo dezbatere, apropo de al cui este Ardealul. N-am sã irosesc însã acest prilej, pentru a-mi expune pãrerea vizavi de cetãþenii români care nu cunosc limba românã. Sînt mulþi dar, ce-i mai grav este cã nu îºi dorec sã înveþe aceastã limbã, deºi sînt locuitori ºi cetãþeni ai acestei þãri. Se prevaleazã de faptul cã locuiesc în judeþe în care majoritatea este maghiarã: Covasna, Harghita, Mureº etc. De fapt, nu locaþia este de vinã, ci modul în care pãrinþii îi educã. Din punctul lor de vedere, românii trebuie sã înveþe maghiara, ºi nu invers. Nu-s puþini cei care gîndesc aºa, chiar dacã acest lucru handicapeazã viitorul copiilor. Oricît de absurd ar pãrea, ºi oricît de mult am urît eu armata, mã vãd silit sã spun faptul cã era de un real folos, chiar dacã extrem de chinuitoare, pentru tinerii maghiari care, chiar dacã nu ºtiau la încorporare sã spunã nici mãcar pîine în limba românã, la eliberare aveau un bagaj minimal de expresii româneºti, care îi ajuta dupã aceea. Dezbaterea vizavi de acest subiect se limiteazã, în general, la faptul cã anumiþi turiºti români ar fi fost refuzaþi în zonele secuieºti prin celebrul „nem tudom!“ atunci cînd cererea era fãcutã în limba românã. Cred cã acest lucru va fi reglat în scurt timp de patronii societãþilor din zonele maghiare care, oricît de naþionaliºti ar fi, vãzînd cã sînt refuzaþi clienþii care nu ºtiu decît româneºte, se vor vedea siliþi sã angajeze vînzãtori care vorbesc româna. La fel cum, în Grecia, cei care vînd în magazinele de artizanat cunosc toate limbile þãrilor din care vin turiºtii: maghiara, româna, bulgara, rusa, poloneza ba chiar ºi ceha. Ei procedeazã astfel pentru a face vînzãri, profit, ºi a evita falimentul. Naþionalismul cu orice preþ nu þine nici de foame ºi nici nu este vreun miracol economic. E doar un fel de a deturna atenþia oamenilor de la cît de prost trãiesc, utilizat la noi atît de politicienii maghiari cît ºi de cei români. Partea proastã este cã o fac constant, mai ales la zilele aniversare...
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!