Statul nu merită niciun leu din banii care pot fi redirecționați în mod legal. Cota de 2% trebuie folosită altfel. Este păcat ca banii respectivi să fie lăsați la dispoziția funcționarilor și a oamenilor politici. Ei vor fi prăduiți în stilul binecunoscut. Vor fi sifonați prin manevre la limita legii menite să acopere sumele investite în campanii electorale sau să creeze rezerve pentru campania viitoare. Abonații sînt în general aceiași și nu iartă niciun leuț din bugetul pe care și-l permit. Revin la ce spuneam. Prin lege, care mă și mir cum a fost adoptată, fiecare avem posibilitatea ca 2% din veniturile noastre - care ar fi revenit în mod normal statului - să îi redirecționăm către un ONG și să facem cu ei bine. Campania Hospice Casa Speranței are ca scop atragerea acestor bani în beneficiul celor aflați în fază terminală în lupta cu cancerul. Statul nu le dă banii pe care-i merită. În schimb, prin voința noastră, le putem aloca noi acei bani necesari funcționării și să sfidăm efectiv statul în impotența, incompetența și poate chiar indolența manifestată față de suferința umană. Nu este obligatoriu ca ONG-ul ales să fie Hospice. De admirat este faptul că sînt singurii care se bat să convingă posibilii donatori. ONG-uri sînt nenumărate care pot fi ajutate și care chiar au nevoie de bani. Rămîne însă să vă asigurați că banii redirecționați prin formularul de la finanțe încap pe mîini bune și vor fi folosiți mai bine decît ar face-o statul. E obiectivul numărul unu. Informația este vitală în acest caz, dar decizia trebuie luată oricum. Îndemnul este simplu: nu le lăsați bani de ciordit și salvați măcar 2%!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!