Azi ești, mîine nu mai ești. Nu-i vorba de viață, deși este perfect aplicabil. E vorba de funcțiile care sînt ocupate în această perioadă și care, de fapt, au fost ocupate întotdeauna pe criterii politice. Motivul ar fi, chipurile, faptul că politica guvernamentală ar trebui sprijinită, ba chiar și implementată pînă-n străfundurile locale ale instituțiilor, pentru a fi percepută de cetățeni în toată splendoarea ei.
Pe criterii care mie personal îmi scapă, sînt selectați candidații sau mai exact aleșii. Cred că unul este loialitatea, chiar dacă acest criteriu nu este întotdeauna suficient. Cu cît ai fost mai loial, nu ai mișcat în formație, ți-ai dat în gît cei mai apropiați colegi, ai făcut valuri în campanie sau pe cît de implicat ai fost cu atît cota ta devine mai mare și îți crește eligibilitatea. Cota implică automat și emiterea pretențiilor de post. Cum inamicul trebuie schimbat de peste tot, iar rezerva de cadre este cea care este, cu siguranță vor avea prioritate loialii, activii sau pupincuriștii. Discuția despre competențe, pregătiri de specialitate pe domeniu este o discuție pe care o voi lăsa pe altă dată, dat fiind faptul că spațiul este oricum limitat, iar numărul celor pe care mi i-am pus deja în cap este deja destul de mare, deși nu înțeleg de ce atîția se simt vizați de cele de mai sus. Și asta atîta timp cît n-am nominalizat vreun șef de deconcentrat ușor destabilizat în ultimele zile de demiterile și renumirile suferite. Oricum, eu nu pot decît să rămîn uimit de plurivalența oamenilor politici ai zilelor noastre. Nu există specialitate care să nu poată fi acoperită. Școala nu este niciodată legată de specialitatea în care proaspătul manager încheie contracte de performanță. Și atunci, despre ce vorbim? Pe cine deranjează cei care sînt numiți de oamenii răi drept habarniști? Dar cei care se premiază cu zeci de milioane de lei pe lună din fondul celor cărora li s-ar cuveni acei bani pentru actele de control făcute? Cred că pe nimeni, exceptîndu-i pe cei din subordinea lor și eventual pe mine (indignatul de serviciu), cel a cărui părere mă îndoiesc că interesează pe cineva în afara cititorilor acestei rubrici care, din nefericire pentru ei, devin ai dracului de mulți și de acord cu cele scrise cu fiecare zi care trece.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!