A fost o vreme..., ca sã nu spun odatã, cînd bãncile se îmbulzeau sã dea credite doritorilor. Aproape nu conta cui ºi cît. Important era sã dea. Se declanºase un concurs nebunesc de genul care dã mai mult, iar valoarea creditelor ºi a garanþiilor acceptate de bãnci creºtea precum Fãt-Frumos în poveste. Cu frenezie, toatã lumea cumpãra terenuri pe care spera cã luna sau poate sãptãmîna urmãtoare va lua cel puþin dublul sumei investite. Lucrurile pãreau atît de simple, iar soluþia îmbogãþirii la îndemîna oricui. Asta deºi era evident cã nu poate merge aºa la nesfîrºit. Nimeni nu-ºi bãtea capul cu ce va plãti ratele la creditele luate. Doar nimeni nu avea de gînd sã plãteascã o viaþã respectivele credite. Terenul sau clãdirea urma sã fie vîndutã imediat, creditul achitat, iar diferenþa bãgatã în buzunar sau fãcutã capital propriu pentru urmãtoarea mare afacere. România se umpluse de oameni de afaceri de tipul acesta, care cumpãrau cu doi lei ºi voiau sã vîndã cu patru. Culmea e cã unii chiar au ºi fãcut-o. Apariþia crizei, ignoratã deºi existau toate semnalele, a îngheþat totul. O grãmadã de persoane s-au trezit cu terenuri sau cu imobile pe care nu le mai voia nimeni. Preþurile s-au prãbuºit, înjumãtãþindu-se pe alocuri. Chiar ºi aºa, cumpãrãtorii nu au mai apãrut. Brusc, ratele la bãnci, mai exact plata lor, a devenit o problemã întrucît nu exista niciun fel de afacere care sã genereze acele sume. Au apãrut primele sincope la platã. Bãncile au început sã se panicheze. Au realizat faptul cã executarea garanþiilor nu le poate acoperi gaura. Au preferat sã amîne deznodãmîntul, acordînd eºalonãri ºi paraeºalonãri. Lucrurile n-au funcþionat nici aºa. Ziua de 1 martie anunþã nu numai mãrþiºorul, ci ºi o nouã etapã în povestea creditelor: Executarea garanþiilor. Partea mai tristã pentru bãnci este cã oricum n-au nicio ºansã sã vîndã aceste active la preþurile, chiar reduse, faþã de evaluãrile iniþiale. Unele dintre ele sînt de douã, cinci sau chiar zece ori mai scumpe decît preþurile actuale. Se încearcã vînzarea lor la acest preþ. Nevînzîndu-se, preþurile vor fi automat reduse. ªi tot aºa pînã în ziua în care cineva, bineînþeles tot cu bani, va hotãrî cã acum meritã sã cumpere. Sînt sigur cã vor fi surprize majore vizavi de nivelul la care vor ajunge atunci preþurile. ªi abia atunci bãncile vor realiza cît de mare le este problema.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!