Dacã lucrurile continuã în ritmul acesta, transportul de cãlãtori cu trenul va deveni în curînd o amintire. Cînd aþi fost ultima oarã cu trenul? Eu cred cã acum vreo 15 ani, dacã nu pun la socotealã cãlãtoriile prin alte þãri. Motivele sînt multiple, dar principalele sînt autonomia pe care o conferã transportul cu autoturismul pentru unii ºi preþul pentru alþii. Cînd în urmã cu cîþiva ani am fost cu trenul în SUA, între Dallas ºi Oklahoma, cei care ne-au întîmpinat la destinaþie s-au mirat, ca ºi cum am fi venit din Cosmos cu racheta. Niciunul dintre ei, deºi erau bine sãriþi de 60 de ani, nu-ºi amintea cînd a cãlãtorit în ultimii 30 de ani cu acest mijloc de locomoþie. Motivele erau, în principal, aceleaºi. Cu toate cã existã astfel de exemple, mãsurile care se iau la CFR nu þin cont de ele. Periodic, în timp ce numãrul de cãlãtori se împuþineazã ºi condiþiile se deterioreazã, sînt scumpite biletele. Cum acest lucru nu acoperã costurile, sînt concediaþi oameni. ªi tot aºa la nesfîrºit, într-o spiralã care ameninþã sã nu se termine niciodatã. Ajustarea transportului de cãlãtori la nivelul necesarului de astãzi ºi concesionarea cãtre cît mai mulþi operatori privaþi ar putea salva, mãcar în parte, actualul transport feroviar. Vestea bunã este cã peste tot în lume transportul feroviar de mãrfuri se încadreazã între cele mai ieftine ºi profitabile, ºi nu-s puþine þãrile în care poþi vedea trenuri de marfã cu lungimi de kilometri. Asta inclusiv în Statele Unite. Poate n-ar trebui ca oamenii aceia care sînt concediaþi acum sã fie tocmai de la CFR Marfã. Sînt persoane calificate care, odatã ieºite din sistem, vor fi greu de înlocuit atunci cînd va fi nevoie. Mã îndoiesc teribil cã va þine seama de sugestia mea vreun oficial implicat. Din pãcate, ei, conducãtorii, sînt plãtiþi sã gãseascã soluþii, iar acestea nu constau tot timpul doar în scumpiri de bilete ºi în concedierea oamenilor care nu au nicio vinã.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!