Nu am să înțeleg niciodată ce a căutat Cristian Diaconescu în politică. Subliniez, în politică, și nu în PSD. Politica nu este locul cel mai potrivit pentru domni. În opinia mea, Cristian Diaconescu este unul dintre puținii domni pe care i-a avut politica românească postdecembristă. Am urmărit întotdeauna cu mare plăcere intervențiile pline de bun-simț ale lui Cristian Diaconescu. I-am admirat grația, naturalețea și totodată timiditatea care răzbăteau în atitudinea sa. Cred că Diaconescu a fost și a rămas un visător. Unul dintre cei prinși în idealuri sterile, dar frumoase, departe de orice fel de joc al intereselor pe care-l presupune politica. De aceea mi se pare nedrept vizavi de demisia lui să spui că este un gest de arivism (cum l-a catalogat bunicuța Iliescu) sau că este o jigodie mai mică (am citat din excentricul Mazăre care nu și-a revenit total din zdruncinăturile carului alegoric de pe sambadrom). Eu cred că este nevoie în politica noastră de oameni gen Cristian Diaconescu. Ar fi însă nevoie de al naibii de mulți, pentru a putea să cîștige în final valoarea și raționalitatea. Ar fi formidabil să reușești să îndepărtezi nulitățile și gunoaiele care sufocă partidele astăzi, acceptînd valoarea. Admir oamenii care știu să pună punct atunci cînd situația devine inacceptabilă și riscă totul pe o carte pentru a o lua de la capăt. Din acest punct de vedere, îl înțeleg pe Cristian Diaconescu. Și îl felicit pentru decizia pe care a luat-o. Locul lui ar fi în diplomație și nu are ce să caute între sumedenia de cefe groase, burdihanuri revărsate și limuzine una mai fițoasă decît alta. Nu cred că-l vom revedea integrat prea curînd într-un alt proiect politic. La congres este posibil să se fi retras pur și simplu din scîrbă, văzînd modul în care, pe principiul vaselor comunicante, pupincuriștii de pînă mai ieri ai lui Geoană migrează către Ponta, pentru că unii îl vroiau cîștigător. Retragerea sa a fost oricum decisivă pentru alegerea lui Ponta. Dacă ar fi rămas în cursă n-ar fi făcut decît să împingă alegerile în turul 2, unde echipa lui Vanghelie, rămasă pe poziții la Romexpo, l-ar fi reales pe Geoană președinte. Renunțînd, poate și-a împlinit un vis - acela de a vedea măcar posibilă tentativa de reformare a unui PSD înghețat în proiect în care el nu se mai regăsea și nici nu cred că se va mai regăsi vreodată.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!