Poreclit „Ilici“, Ion Iliescu va rãmîne o figurã marcantã a politicii post-decembriste. De numele sãu, vor rãmîne legate sintagma „ºi, cu voia dumneavoastrã, ultimul pe listã...“, înfiinþarea SRI în urma evenimentelor de la Tîrgu-Mureº, mineriadele care au distrus tot capitalul de simpatie pe care România îl cîºtigase în decembrie ’89 etc. Sînt multe cele care rãmîn legate de numele lui Ion Iliescu. Sînt ani pe care i-am pierdut pentru cã am fost mult prea puþini cei capabili sã-l vadã pe Ion Iliescu aºa cum este. ªi mai puþini au fost cei care au avut curajul sã ºi spunã sau sã scrie lucrul acesta. N-a folosit prea mult. Pentru cã aºa trebuia sã fie. Ion Iliescu a stat în fruntea statului atîta timp cît a fost nevoie ca tot ce era de luat sã fie luat de cine trebuie. Apoi a fost tras uºurel pe linie moartã, de unde, ca un bãtrînel simpatic, era consultat cînd ºi cînd în probleme majore. Devenit chiar agreabil în noua sa posturã de tãtuc atotºtiutor, Ion Iliescu a continuat sã bîntuie visele pesediºtilor ºi simpatizanþilor acestora cu o energie incredibilã, pentru cei 80 de ani ai sãi. Ultimul gest, acela de retragere din toate funcþiile PSD, reprezintã un gest egal cu Ion Iliescu. Un gest normal atît de renunþare la o activitate mult prea stresantã ºi mult diferitã de cea pentru care a fost ºcolit, dar ºi o ultimã tentativã de oprire a începutului disoluþiei PSD. Amendarea principiului candidaturii pe echipe, care ascute lupta între gãºtile din PSD, este un lucru normal. Din pãcate, cred cã intervenþia vine mult prea tîrziu ºi din partea unui om care a cam spus tot ce avea de spus în partidul pe care l-a creat. Personal, cred cã PSD nu va mai fi la fel fãrã Ion Iliescu. Ca un paralelism, oarecum forþat, cred cã va fi ca ºi PNÞCD în momentul dispariþiei seniorului Corneliu Coposu.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!