Nu poți să te ascunzi la nesfîrșit în spatele cuvîntului criză. Criza poate fi invocată drept motiv în multe situații, dar nu în cele în care pot fi corectate nedreptăți crase și nici în cele în care nu se iau măsuri reale pentru stimularea angajărilor și, implicit, de creștere în acest mod a gradului de colectare a banilor de pensii. Trebuie umblat la cauze, nu la efecte.
Expresia Nu sînt bani pentru majorarea pensiilor! ar trebui înlocuită cu Ce facem pentru a găsi bani pentru majorarea pensiilor?. Este o abordare mult mai corectă, mai ales cînd pensionarii brașoveni vin și propun chestiuni de bun-simț. Dacă scutirea de penalitățile de întîrziere a persoanelor cu venituri mici nu poate fi făcută, cred, în schimb, că se poate plafona mărimea penalității pe zi, întrucît 0,2% pe zi este absolut aberant, reprezentînd dublul penalităților percepute de finanțe firmelor (care oricum este imens) și reprezintă o dobîndă de 72% pe an, în condițiile în care dobînda bancară este undeva la 10-15%. Nu înțeleg de ce nu se intervine asupra cuantumului acestei penalități, ceea ce i-ar ajuta pe toți cei care întîrzie cu plata. Așa este corect și o penalitate mare sigur nu stimulează încasările în cazul celor care nu pot plăti.
Corelarea nivelului pensiei cu gradul de contribuție este o chestiune absolut logică și de bun-simț. În acest mod, pot fi evitate absurdități de genul pensiilor enorme acordate celor care și-au aranjat încadrarea cu salarii foarte mari în ultimii ani, deși o viață întreagă au avut salarii mai mult decît modeste. Obținerea în acest mod a unei pensii babane ar fi exclusă. Nu pot fi de acord însă cu limitarea rezonabilă a pensiilor. Dacă sînt de acord cu acordarea unui plafon minim care să asigure un trai decent, plafonarea superioară nu cred că ar fi corect să fie aplicată, atîta timp cît persoana în cauză a cotizat la sistemul de pensii de nenumărate ori mai mult decît o alta. Revin la principiul corelării cu contribuțiile. Cît ai plătit trebuie să ți se și întoarcă. Și asta ar trebui să se aplice nemțește. Pe mine nu mă întreabă nimeni, ca de altfel pe nimeni altcineva, dacă doresc sau nu să cotizez. Banii respectivi mi se iau de pe stat, ca fiecăruia. Vreau în schimb, atunci cînd mă voi pensiona - dacă am să apuc momentul acela, întrucît 65 de ani mi se pare o vîrstă extrem de greu de atins la viața stresantă pe care o duc -, să am o pensie corelată cu suma pe care am plătit-o statului. Așa cum, din taxele care mi se iau haiducește astăzi, susținînd plata unor pensii, îmi doresc să apuc să încasez și eu ceva înapoi, prin taxele celor care vor lucra atunci cînd eu mă voi dedica exclusiv pescuitului și scrisului.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!