Chiar mã întrebam zilele trecute ce le lipseºte societãþilor media ca sã nu sucombe, dat fiind mediul „prietenos“ de afaceri în care îºi desfãºoarã activitatea. Recunosc cã nu-mi fãceam mari speranþe în privinþa vreunui sprijin guvernamental, cum este cel acordat presei în majoritatea þãrilor europene. Motivul este simplu: acelea sînt þãri civilizate, europene, iar acolo presa este privitã cel puþin ca un rãu necesar pentru democraþie. Nu este un inamic, cum pare a fi consideratã de majoritatea portocalie ce conduce astãzi þara.
Dupã cum spuneam, nu ºtiam ce ne lipseºte. Am aflat acum de la senatorul PD-L Iulian Urban: era nevoie sã ne depunem toþi (jurnaliºtii) o declaraþie de interese. Asta, ca sã limpezim lucrurile în mass-media ºi „sã primenim jurnalismul românesc“. Acum, cã ºtiu asta, mã simt eliberat. Nu mai am grija taxelor, nu mai am grija acordãrii salariilor colegilor mei, ºi, de fapt, nu cred cã mai am vreo grijã. Eu i-aº da senatorului Urban ºi o declaraþie de avere, dacã are nevoie. Nu de alta, dar aºa am putea compara ce am economisit fiecare în ultimii 20 de ani. Nu cã mi-ar fi ruºine de ce am reuºit sã fac eu, dar nici domnia sa nu pare sã fi stat chiar degeaba. Cît despre interese... nu cred cã s-a inventat tipul de declaraþie care sã reuºeascã sã radiografieze întru-totul conexiunile între instituþiile media ºi polii economici sau politici. La cum curg lucrurile astãzi, este evident pentru orice om bine-intenþionat cã relaþiile între presã ºi politicieni sînt proaste. O dovedeºte starea financiarã precarã a majoritãþii firmelor care au ca obiect de activitate principal activitãþi media. S-ar putea sã fie ºi faptul cã nu sîntem într-un an electoral, iar politicienii sã trateze cu profund dispreþ media, întrucît este cale lungã pînã la alegeri. Habar nu am ce este în capul lor, dar exemplul de inteligenþã emanat de senatorul Urban este doar o mostrã din felul în care aceºti oameni privesc presa. Este ºi vina noastrã, a jurnaliºtilor, ºi mai ales a editorilor, cã n-am gãsit soluþii care sã ne permitã sã-i pocnim între ochi, ori de cîte ori se trezesc vorbind aiurea, propunînd chestiuni ridicole precum capra rîioasã care-ºi ridicã coada.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!