Unul dintre motivele pentru care studenþii au ajuns sã nu-ºi dea examenele este acela cã nu ºi-au plãtit taxele. Majoritatea, dintr-un motiv extrem de bine întemeiat: n-au de unde. În acest context, anunþul Universitãþii Transilvania, conform cãruia va fi permis accesul la examene indiferent de plata sau neplata taxei, mi se pare un gest remarcabil. E gestul care disociazã aceastã universitate de cele percepute ca fiind doar fabrici de bani ºi diplome. E gestul care situeazã o universitate pe o poziþie de normalitate ºi umanitate. E clar cã existenþa restanþelor la plata taxei de ºcolarizare nu-i generatã de rea-voinþã, ci, în majoritatea cazurilor, de neputinþã. Asta chiar dacã în universitãþile create doar pentru a produce bani, neplata taxei constituie un motiv suficient de serios pentru respingerea oricãrui student ºi interzicerea accesului sãu la tot felul de activitãþi. În principal, la cele care îl dor, examenele, evaluãrile sau licenþa. E ºi mai clar cã acest motiv nu trebuie folosit drept barierã în evaluarea cunoºtinþelor doar pentru a spori încasãrile ºi implicit banii celor ce patroneazã universitãþile de astãzi. Nu sînt un fan al Universitaþii Transilvania, deºi sînt unul dintre absolvenþii cursurilor sale. Sînt însã o persoanã care poate aprecia un astfel de gest într-o perioadã deloc uºoarã din punct de vedere financiar, chiar ºi pentru aceastã universitate. A pune pe primul loc studentul, actul de studiu ºi de evaluare a acestuia reprezintã un lucru atît de firesc într-o lume normalã, dar atît de remarcabil în România de astãzi...
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!