„Tatã, de ce trebuie sã mergi la ºcoalã ºi sã munceºti toatã viaþa?“, m-a întrebat ieri fiica mea cea micã, extrem de supãratã cã a reînceput orele în clasa a doua, dupã ce îmi spusese cã este una dintre cele mai triste zile din viaþa ei. Am încercat sã-i explic pãrinteºte cã este necesar sã mergi la ºcoalã pentru a te pregãti ºi a ajunge apoi sã ai o meserie cu care sã cîºtigi bani ca sã îþi poþi plãti facturile de gaz, luminã, întreþinerea ºi sã îþi cumperi mîncare. „Te poþi descurca ºi altfel!“, a venit replica doctã a înþeleptei de opt ani. „Poþi pune bani deoparte!“, a completat atotºtiutor. „Spre exemplu, poþi face bani din colindat!“, mi-a trîntit triumfãtoare argumentul suprem. Chiar dacã i-am spus cã asta este o datã pe an ºi cã nu colindã decît copiii ºi, mai ales, nu fac asta pentru bani, nu am reuºit, cu toate eforturile, sã fiu suficient de convingãtor. Zdrobitoare mi s-a pãrut însã remarca finalã a discuþiei, dupã ce eu am încercat sã o consolez cã, pentru a face ceea ce fac astãzi în biroul care îi place ei, a trebuit sã merg, pînã acum 22 de ani, la ºcoalã: „Da, dar eu în varã termin deja primii doi!“