Monitorul Expres publică în premieră, cu ajutorul președintelui AFDPR, Octav Bjoza, unul dintre documentele Revoluției din Brașov: Apelul universitarilor și al 37 de întreprinderi din municipiul Brașov, un fel de Proclamație, elaborată la Brașov în primele zile de speranțe ale Revoluției
Monitorul Expres publică astăzi în exclusivitate, cu ajutorul președintelui AFDPR, Octav Bjoza, unul dintre documentele Revoluției din Brașov. Un document despre care nu s-a mai vorbit din primele zile de după Revoluție și pînă acum. Și care apare pentru prima oară în presă. Apelul universitarilor și al 37 de întreprinderi din municipiul Brașov, este un fel de Proclamație de la Timișoara a Brașovului, un document elaborat în 14 ianuarie 1990. Publicăm acest document astăzi, pentru că astăzi, 21 decembrie, se împlinesc 20 de ani de cînd primii brașoveni, muncitorii de la ICA Ghimbav și cei care li s-au lăturat, ieșeau cu curaj în stradă pentru a cere libertate alături și pentru timișorenii care plătiseră deja cu moartea sub gloanțele și tancurile lui Ceaușescu. Și tot astăzi, privind în urmă, sîntem nevoiți să recunoaștem că prea puține dintre dorințele înscrise în Proclamația speranțelor de la Brașov s-au împlinit.
Apelul la libertate și adevăr vede pentru prima oară lumina tiparului
Chiar dacă nu a vrut un certificat de revoluționar, Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR), este unul dintre primii brașoveni care au ieșit în stradă în decembrie 89 pentru a cere libertatea. Fostul dețiut politic a fost chiar primul brașovean care a intrat în sediul Securității din Brașov, în timp ce Ceaușescu se pregătea să fugă. De acolo, a rămas cu o tăbliță de aluminiu pe care scrie Punct documentar. O tăbliță desfăcută de pe una dintre ușile în spatele căreia, ani în șir, destinele unor oameni erau condamnate. Bjoza a luat tăblița și ca dovadă a trecerii sale de om liber pe acolo. A mai păstrat din acea zi și o listă de lozinci ce urmau a fi împărțite în întreprinderile brașovene, ca să fie folosite la manifestări. Tot atunci a auzit prima oară și de FSN, Frontul Salvării Naționale. Asta deși, spune Octav Bjoza, FSN a apărut oficial abia după o zi-două. Cum Octav Bjoza, inginerul de la Electromontaj, era și fost deținut politic, colegii l-au ales, după primele zile ale revoluției, președinte al FSN pe Electromontaj Brașov. Oamenii au spus că nea Tavi a suferit cel mai mult din cauza comuniștilor, dintre toți cei din întreprindere, explică el. Făcînd parte din FSN, a avut ocazia să aibă legături cu conducerea FSN pe județ și municipiu, mai ales că întreprinderea sa construise cam toate stațiile de înaltă tensiune din Brașov și împrejurimi. Se vîntura zvonul că teroriștii vor să atace stațiile de înaltă tensiune și să lase Brașovul în beznă. Noi, chipurile, aveam sarcina de a asigura alimentarea cu energie electrică, împreună cu IRE (Întreprinderea Regională de Electricitate, n.r). Fără arme, că nu mai aveau de unde, își amintește președintele AFDPR de azi. Aceasta a fost postura în care Octav Bjoza a intrat și în posesia Apelului , despre care se poate spune că este un fel de Proclamație de la Timișoara, la scară mai redusă, a Brașovului. Era un document emis de FSN al Universității, împreună cu 37 de întreprinderi din municipiul Brașov, probabil toate marile întreprinderi existente în Brașov la acel moment. Documentul, care reprezintă o parte importantă din dorințele și prioritățile declarate ale Revoluției din Decembrie, este prezentat pentru prima dată în presa brașoveană.
Documentul are opt puncte distincte, și se încheie cu sloganul TRĂIASCĂ LIBERTATEA ȘI ADEVĂRUL, fiind datat 14 ianuarie 1990 și semnat Universitatea din Brașov. Acum, la 20 de ani de la revoluție, am încercat să facem, împreună cu Octav Bjoza, un fel de bilanț al dorințelor revoluționarilor brașoveni, puse în fața realității prezente.
APELUL, istorie și prezent
Avînd în vedere situația critică din Brașov, unde domnește neîncrederea și lipsa de informare, luptînd pentru o viață mai bună, liberă și democratică, consiliile FSN ale Universității și 37 de întreprinderi din municipiul Brașov consideră necesară rezolvarea urgentă a următoarelor probleme esențiale:
1. Libertatea reală a presei. Cerem schimbarea conducerii și a întregii redacții a Gazetei de Transilvania, care trebuie să fie un ziar liber, deschis unui larg dialog social și nu un organ al FSN sau al altui partid. Înlocuirea corespondenților de presă și radio locali care nu și-au făcut datoria. Cerem înființarea unui post de radio local.
La 20 de ani după revoluție, președintele AFDPR, Octav Bjoza, consideră că presa nu este liberă, ci a ajuns, la fel ca pe vremea lui Ceaușescu, un mijloc de manipulare în masă, doar că slujește mai multe interese, nu neapărat comune. Nu s-a făcut nimic atunci, nici acum. La defuncta Gazetă de Transilvania, de exemplu, după șase luni sau chiar un an, conducerea era aceeași: Eduard Huidan și Ioan Popa. Pe măsură ce a trecut timpul, nu au mai fost îndepărtați, oricum, constată fostul deținut politic. Presa a fost liberă atunci, doar cîteva zile. După aceea s-a terminat. A început să facă jocul unor persoane care o finanțau. Nu imediat, ci în timp, iar acest lucru continuă și astăzi, este verdictul lui Octav Bjoza.
2. Să se facă publică lista nominală a morților civili și militari din timpul Revoluției. Să se comunice cîți teroriști au fost prinși, cîți mai sînt arestați și cînd începe procesul lor public?
Din acest punct, doar lista morților a fost publicată, în timp, nu imediat. Adică în cîteva luni de zile. Despre teroriști, nu există niciun dubiu că unii au fost prinși. Dar revoluționarii îi arestau, iar cei puși să-i păzească le dădeau drumul, prin fundul grădinii. Nemaifiind niciunul, nu putem stabili dacă au fost sau n-au fost teroriști, ori cine au fost ei, spune acum, după 20 de ani, Octav Bjoza. La Brașov, se cunoaște doar cazul Molan, un factor poștal, prins, se spune, trăgînd cu arma dintr-o clădire în revoluționari și despre care se spune că ar fi fost lichidat într-o celulă a Poliției Brașov. Cifra vehiculată a morților de la Brașov este 68 - 69, dar nici azi nu se știe cu certitudine. Singurele lucruri cu care ne-am ales sînt lista morților, și un cimitir plin de eroi. Despre teroriști, nimic. Procuratura militară a făcut zeci, sute de dosare. Le-am văzut personal, le-am avut sub ochi și mînă chiar recent, cu vreo două săptămîni în urmă. Dar s-a procedat ca la noi, la români. În aceste dosare nu-i nimic palpabil. Din ele rezultă doar că trebuie să ne cerem scuze de la securiști, că i-am acuzat, cînd ei au fost de fapt oameni de bine, că n-au tras!, constată cu amărăciune Octav Bjoza, vorbind apoi despre un sistem care nici nu are cum să dea rezultate. Muncă de pomană! Patru ani, un procuror face dosare, apoi se schimbă garnitura politică, iau dosarele de la ăla, vine altul care să ia treaba de la capăt, dacă nu le dosește sau nu le tratează cu neglijență. Apoi iar vine ăla de le-a avut cu patru ani înainte, și uite-așa ne jucăm de 20 de ani și ne batem joc de acest popor, care nici acum nu știe adevărul despre ce s-a întîmplat atunci, rememorează Octav Bjoza. Într-adevăr, în fața instanței au ajuns doar cei judecați atunci, în pripă: lotul Timișoara, lotul Comitetului Central și alți cîțiva. Procesul public al teroriștilor nu a avut loc niciodată. Cert este că au existat conducători ai Securității și Armatei Române, care au ordonat să se tragă în mulțime. Cînd au căzut primii morți, armele nu erau încă distribuite mulțimii. Partea tristă este că numărul morților a crescut după ce-a căzut dictatorul. Pînă la acel moment, au fost vreo cîteva sute, iar după două săptămîni, aveam deja peste 1.000 de morți în țară. Despre aceștia, nu-i nimeni vinovat?, se întreabă retoric fostul participant la revoluția din Brașov.
3. Dacă fostul dictator a fost condamnat pentru distrugerea economiei naționale și averi ilicite, oare membrii fostei conduceri de partid a municipiului și județului Brașov nu au fost și ei complice? Cerem anchetarea imediată a acestor persoane, judecarea conform legii și interdicția desfășurării unei activități politice timp de minimum 5 ani.
Nici această cerință a revoluționarilor nu a fost pusă în practică. Cu certitudine, fostul dictator nu și-ar fi putut pune în aplicare planurile diabolice fără aceste adevărate cohorte de lingăi, ai lui și ai Partidului Comunist, care astăzi se regăsesc în Parlamentul României, mari patroni, deținători de averi pe care nu le pot cuprinde. Nimeni nu i-a tras niciodată la răspundere, nimeni nu i-a anchetat, și mai mult, însuși Ion Iliescu a dat ordin, nu știu dacă scris sau nu, ca activiștilor de partid și securiștilor să nu li se întîmple nimic. Să nu fie arestați, anchetați sau ceva asemănător. Au fost lăsați, tovarășii, și au prosperat ca ciupercile după ploaie, consideră Octav Bjoza. Interdicția activității politice nu numai că n-a fost pusă în aplicare, dar, spune Octav Bjoza, oamenii ăștia chiar au proliferat și s-au răspîndit prin toate partidele politice chiar dacă cei mai mulți, pur-sînge, au rămas, bineînțeles, în PSD.
4. Îmbunătățirea aprovizionării populației cu alimente, chiar apelînd la importuri. Propunem înlocuirea conducerii Direcției Comerciale, precum și constituirea unor comisii de control ale FSN, ale unităților de desfacere.
Acesta este unul dintre lucrurile care au fost puse în aplicare, după cunoștința interlocutorului nostru. Chiar dacă, și aici, Octav Bjoza are o serie de amendamente. Am cunoștință că astfel de treburi s-au făcut, dar o mare parte dintre directorii unor instituții care erau cu păpica, cu băuturica, sau în industria hotelieră au devenit și ei revoluționari, peste noapte. Adică, activiști de frunte ai partidului s-au văzut revoluționari, trage concluzia Octav Bjoza, care, tot în paginile Monitorului Expres, a dat publicității o listă a falșilor revoluționari. Le-aș putea da numele tuturor, din nou, dar n-are rost, acum, la 20 de ani. Am mai făcut-o, unii m-au amenințat că mă dau în judecată, dar nu s-a întîmplat nimic, trece el în revistă ultimii ani ai revoluționarilor cu merite deosebite.
5. Ajutoarele primite din străinătate să se distribuie victimelor revoluției, spitalelor, caselor de copii, caselor de bătrîni, cantinelor etc., asigurîndu-se evidența strictă a acestor ajutoare.
Octav Bjoza își mintește că ajutoare au venit, de la haine la aparatură medicală și alimente. Nu cred că a fost o evidență strictă a lor, dar în mare parte au ajuns acolo unde trebuia, constată el. Puțin mai tîrziu, unele haine din ajutoare, de exemplu, au ajuns punct de plecare pentru afaceri second-hand, iar unii s-au pricopsit de pe urma ajutoarelor. Foarte mulți, chiar, pune Bjoza punctul pe i.
6. Salariile prevăzute a se acorda, pe timp de trei luni, fostelor cadre de conducere ale defunctului partid să fie diminuate la nivelul salariului unui muncitor necalificat.
Pe interlocutorul nostru îl pufnește un rîs amar, pe măsură ce citește acest punct. Nu numai că nu le-au scăzut salariile, dar între timp securiștii, milițienii și activiștii de frunte au ajuns directori sau parlamentari, iar acum iau pensii nesimțit de mari, în timp ce foștii deținuți politic am rămas tot cu salarii mici și pensii și mai mici, cu reparații morale și materiale jignitoare, spune Octav Bjoza.
7. Alegerea democratică a consiliilor FSN pe județ și pe municipiu. În acest sens, pînă la data de 18.01.1990, întreprinderile și instituțiile să-și definitiveze comitetele FSN și să-și propună, proporțional cu numărul angajaților, delegați care să participe la adunarea de alegere a Consiliului Municipal și Județean al FSN. Dintre aceștia se vor alege pe bază de candidatură consiliile județean și municipal cu numărul de membri prevăzut de lege. În consiliile FSN nu vor fi aleși: foștii ACTIVIȘTI și foștii securiști; cei cu funcții de partid care s-au compromis prin exces de zel; membrii conducerilor administrative ale întreprinderilor. Președintele Consiliului FSN să fie o persoană civilă.
Octav Bjoza povestește chiar că a participat la astfel de alegeri. În 90, la primele alegeri, din aceste structuri au făcut parte revoluționarii, dar, încet-încet, au fost trimiși acasă, iar tovarășii le-au luat locul, afirmă fostul participant la evenimente. Găsim acum, pe lista revoluționarilor, directorii de întreprinderi de pe vremea lui Ceaușescu, cei care se ocupau atunci de predarea listelor la Securitate, și care erau numiți de partid, cu avizul Securității, spune vechiul luptător împotriva comunismului și revoluționar fără nevoia de patalama. A rămas antologică situația lui Ioan Demi, simbolul Revoluției din Brașov, care a mobilizat coloana de manifestanți de la Întreprinderea de Construcții Aeronautice încă din 21 decembrie 89 dimineața și care a fost dat afară din asociația revoluționarilor prin 1993 - 1994. De niște impostori sau slugoi ai acestora!, ține să spublinieze Octav Bjoza. Cît privește președinția consiliului FSN, a fost a unei persoane civile, dar multe lucruri le-a condus de fapt, poate mai bine de un an, generalul Ioan Florea, în ce privește eventualele arestări sau anchete, susține Octav Bjoza.
8. Consiliile FSN împreună cu conducerile întreprinderilor și instituțiilor să stabilească de urgență gradul de îndeplinire a planului și metode concrete de recuperare, în februarie, astfel ca toată lumea să-și ia salariile integral. Facem apel la actualele comisii FSN să ia măsuri pentru rezolvarea urgentă a problemelor prezentate. De asemenea, considerînd că mersul normal al industriei și întregii economii este elementul esențial al existenței noastre, facem un apel la conștiința tuturor cetățenilor pentru a se mobiliza la MUNCĂ și DISCIPLINĂ.
Grija pentru bunul mers al economiei țării a dispărut odată cu revenirea la putere a foștilor, înțepeniți acum în funcții importante. Liderul foștilor deținuți politici din România spune că nu numai că aceștia n-au fost judecați, cum cereau primii revoluționari, dar li s-a dat liber la jefuit țara, la prăduială, la demolat și vîndut fabrici la fier vechi, la contractare de împrumuturi bancare care n-au mai fost niciodată returnate, la creat jocuri piramidale care au îmbogățit tot foști ofițeri de securitate, de miliție, și activiști de partid. Una dintre cele mai mari păcăleli naționale, Caritasul, avea sediul în casa fostului șef al anchetelor Securității Brașov, Stelian Alexandrescu, în Piața Enescu nr 9, afirmă Bjoza. Au avut o jenă cîteva luni în a ieși la lumină, dar din mers s-au orientat, și-au cultivat relațiile avute dinainte, și au prosperat nerușinat, urmează el, referindu-se la foștii militanți ai sistemului comunist. Încoronare a uitării statutului celor care au făcut parte din sistem, Bjoza constată că tocmai ei, foștii, au devenit primii întreprinzători în noua economie. Cei care propovăduiau ziua de muncă de opt ore, respectarea sărbătorilor legale, neexploatarea omului de către om, s-au transformat în cei mai mari exploatatori - pentru a folosi tot termenii preferați de ei - după decembrie 89. Ajunși mari patroni, i-au pus pe oameni în situația de a munci ani buni fără cărți de muncă, sau să facă pe salahorii pe salarii minime pe economie! Iar după ani de zile, au pus totul pe butuci, tovarășii..., este concluzia amară a lui Octav Bjoza.
Ultimele lozinci obligatorii
Cu ocazia intrării sale în sediul Securității, în 22 decembrie 1989, Octav Bjoza a descoperit, într-un birou, o listă a lozincilor care se împărțeau de obicei prin fabrici și uzine pentru a fi apoi strigate sau scrise pe pancarte cu ocazia defilărilor clasei muncitoare. Lista era întocmită în 5 iulie 1989 și fusese deja distribuită, probabil, înainte de 23 august, dar și de 7 noiembrie, zi în care era sărbătorită Revoluția din Octombrie 1917, din Rusia. Ea se serba în România în noiembrie din cauza decalării calendarului, rușii fiind și acum pe stil vechi. Înainte de una dintre aceste trei sărbători, dar mai ales înainte de 23 august, venea tovarășul de la partid, făcea ședință cu secretarul de partid al întreprinderii, și apoi împărțea lozincile. Secretarul întreprinderii stabilea apoi responsabilii de manifestație, adică insul care să meargă în capul colanei, cel de la sfîrșitul coloanei și cîte un responsabil la fiecare capăt de rînd, ca nu cumva să fugă vreun muncitor de la defilare și să se ducă, doamne-ferește, la iarbă verde, povestește Octav Bjoza. Apoi, în ziua defilării, se adunau cu toții la Ceasul Rău sau la Hidromecanica și primeau cîte un bilețel cu lozincile pe care trebuia să le strige cînd ajungeau în fața tribunei oficiale. Restul lozicilor repartizate întreprinderii se regăseau deja pe pancarte pictate cu grijă de vreun inginer cu valanțe caligrafice.
Iată cele 43 de lozinci, așa cum se găsesc, bătute la mașină, pe documentul original, găsit de Octav Bjoza.
1. Trăiască Partidul Comunist Român, în frunte cu secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu!
2. Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului nostru popor în jurul Partidului Comunist Român, al secretarului său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu!
3. Trăiască Partidul Comunist Român - forța politică conducătoare a societății noastre socialiste!
4. Trăiască Partidul Comunist Român - conducătorul încercat al poporului nostru pe calea socialismului și comunismului!
5. Trăiască Partidul Comunist Român - continuatorul tradițiilor revoluționare ale clasei muncitoare, ale poporului român!
6. Trăiască Partidul Comunist Român, detașament activ al mișcării comuniste și muncitorești internaționale!
7. Ceaușescu reales, la al XIV-lea congres!
8. Ceaușescu - PCR!
9. Ceaușescu - Eroism, România - Comunism!
10. Stima noastră și mîndria, Ceaușescu - România!
11. Partidul - Ceaușescu - România!
12. Ceaușescu și poporul - Patria și tricolorul!
13. Ceaușescu și poporul!
14. Ceaușescu - România - Comunism!
15. Ceaușescu - muncitorii!
16. Epoca Nicolae Ceaușescu - epocă de glorie și măreție a României Socialiste!
17. Epoca Nicolae Ceaușescu - epocă de profunde transformări revoluționare și de luminoase perspective!
18. Epoca Nicolae Ceaușescu - epoca de aur a României Socialiste!
19. În deplină unitate, sub conducerea Partidului Comunist Român, să acționăm pentru realizarea Programului partidului de făurire a unei societăți socialiste multilateral dezvoltate și a comunismului în România!
20. Acționăm cu hotărîre pentru realizarea planului și a angajamentelor asumate în întrecerea socialistă pe anul 1989!
21. Trăiască patria noastră liberă și independentă - Republica Socialistă România!
22. Trăiască și înflorească scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România!
23. Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului nostru popor în cadrul Frontului Democrației și Unității Socialiste!
24. Trăiască a 45-a aniversare a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă din România!
25. Trăiască harnicul și talentatul popor român - constructor eroic al societății socialiste multilateral dezvoltate!
26. Trăiască eroica noastră clasă muncitoare!
27. Trăiască țărănimea patriei nostre!
28. Trăiască intelectualitatea patriei noastre!
29. Strîns unit, întreg poporul construiește viitorul!
30. Vom acționa ferm pentru întîmpinarea cu rezultate deosebite în muncă a celui de-al XIV-lea Congres al partidului!
31. Congresul al IV-lea al partidului, Congresul victoriei socialiste, al viitorului luminos, comunist, al României!
32. Partidul - Ceaușescu - Pace!
33. Ceaușescu - România - Pace!
34. Ceaușescu - Pace!
35. Ceaușescu - România - Pacea și Prietenia!
36. Dezarmare - Pace!
37. Pace și securitate!
38. Trăiască comunismul, viitorul luminos al întregii omeniri!
39. Trăiască colaborarea și solidaritatea dintre țările socialiste, dintre toate forțele progresiste și antiimperialiste!
40. Trăiască unitatea tuturor popoarelor în lupta pentru Independență națională, pentru destindere, pentru pace!
41. Trăiască lupta unită a popoarelor pentru o lume mai drepată și mai bună pe planeta noastră!
42. Să triumfe cauza socialismului, a progresului, independenței și păcii în întreaga lume!
43. Să triumfe politica de destindere, colaborare, securitate și pace în Europa și în întreaga lume!