Brașovenii cu deficiențe de auz vor merge și duminică la urne, cum o fac mereu, pentru că deși nu aud promisiuni, certuri sau vorbe goale, îi pot cîntări bine pe candidați doar privindu-i
Merg și ei la vot duminică. Așa cum au mai fost. Urmăresc și ei ceea ce se întîmplă în România, trăiesc, ca și noi, aceleași speranțe pentru un viitor mai bun. Dar nu ascultă ce le spun politicienii. Nu le aud discursurile pompoase, nu le pot aprecia oratoria și nu pot fi mințiți cu vorbe mieroase. Oamenii care trăiesc în lumea fără zgomote, în lumea liniștii neatinse, nu-i aud pe cei doi candidați la președinție. Dar îi văd. Iar din gesturile, mimica și privirile acestora, i-au înțeles pe fiecare. Și i-au cîntărit. S-au uitat și la marea confruntare de aseară. Dar, doar 5 minute. Apoi, și-au văzut de ale lor. Pentru că brașovenii cu deficiențe de auz și-au format deja părerea. Iar imaginile care derulau pe ecran nu mai aveau cum să le schimbe opțiunile, spun ei. Dacă ar putea, ar scanda ceea ce simt. Dar nu pot decît să-și fluture brațele cu indignare sau pentru a aplauda. Ei sînt singurii oameni care fac politică în liniște.
Întîlnirea din fața televizorului
La sediul Asociației Surzilor din Brașov, persoanele hipoacuzice s-au întîlnit ca în fiecare joi, să mai stea ,,de vorbă. În felul lor, în limbajul lor. Președinta asociației, Rozalia Szabo, a dat drumul la televizor, fără sonor, evident. Îi interesează și pe ei marea confruntare dintre Traian Băsescu și Mircea Geoană, fiindcă duminică se duc la vot. După cîteva minute, s-au lămurit cum stau lucrurile, mai ales că știau ce fel de oameni sînt candidații. Și au început să discute între ei. Unii au dat din mînă a lehamite, alții s-au înverșunat și au început să își spună păsurile. Sînt tineri și vîrstnici, femei și bărbați din toate categorile sociale care, chiar dacă nu pot vorbi, au ceva de spus. Nici nu e nevoie să poți striga în gura mare la mitinguri și proteste ca să îți exerciți dreptul la vot convins că ai ales bine. Vocile lor se aud în voturi.
Ne-am dat și noi seama că a fost trucaj!
Dintre ei, o singură persoană poate vorbi cu sunete, un bărbat care a stat 30 de ani în America. A lucrat ca proiectant și acum, la pensie, s-a întors acasă, în Brașov. Cu ajutorul lui, ca translator, am aflat ce părere au colegii din asociație despre Geoană și Băsescu, părere pe care și-au format-o privindu-le chipurile, urmărindu-le gesturile în timpul confruntării față în față. Și iată ce spun surzii: Să dispară roșul din politica României!, Îl vezi pe Geoană, îl vezi pe Iliescu, Nu mai vrem comunism, Băsescu ține cu poporul, Ne-am dat și noi seama că a fost trucaj!, Geoană nu se pricepe, nu e sigur pe el, nu e sincer, e zgîrcit, nu avem încredere în el, Băsescu a fost pe vapor, apoi, primar, ministru, președinte. Și dacă ar ajunge episcop, tot cu el o să ținem, e bun, lucrează pentru popor,
Geoană e un trădător.
Încearcă să se facă auziți
Ce-și doresc surzii din Brașov de la președintele României? Am primit un sediu bun de la primar. Sperăm să-l păstrăm!, spun ei, mulțumiți că au la dispoziție cîteva încăperi în care pot să se întîlnească să joace o tablă, să-și serbeze zilele de naștere, să se informeze, să se sfătuiască, să-și desfășoare activitățile culturale și sportive. Vrem de la președintele țării să aducă pentru persoanele cu handicap legi aliniate celor din Uniunea Europeană, care protejează surzii, le asigură un loc de muncă, elimină discriminarea. De-asta îl vrem pe Băsescu, e deschis lumii moderne, cu el putem spera că ne va fi mai bine, explică un tînăr. Nu știu cum de s-a întîmplat de n-am găsit niciun susținător al lui Geoană printre acești oameni. Nu știu cum fac de sesizează aceleași calități și defecte la cei doi candidați. Să aibă ei, surzii, capacitatea de a vedea adevărul mai ușor decît noi? E oare lumea tăcerii una mai profundă, mai obiectivă? Oricum ar fi, important e că hipoacuzicii din Brașov sînt hotărîți să se prezinte la urne. Și știu ce vor.
Băsescu, muncitorul de la Steagu
Surzii din Brașov au printre ei un Băsescu. Nu e chiar președintele României, dar tot așa îl cheamă. Bărbatul se poate face auzit destul de bine, așa că începe să povestească. Toată lumea mă întreabă dacă sînt neam cu președintele. Nu știu să fiu, sîntem mulți Băsescu acolo de unde sînt eu, Crasna, Vaslui. N-avem niciun Traian, dar eu am o nevastă Maria Băsescu, spune Dumitru Băsescu (foto), glumeț, dar mîndru că poartă același nume cu șeful statului. A lucrat la Steagul Roșu, ca frezor, în turnătorie, apoi la strung. Acum, la 59 de ani, a ieșit la pensie. În familia lor e multă liniște, nici soția lui, Maria, n-aude. Lumea se miră de numele lor, chiar și pe vameși i-a lăsat cu gura căscată. Mai ales că, după cum îi zic prietenii, Băsescu seamănă cu tizul lui de la Cotroceni. Cel puțin la podoaba capilară. În rest, brașoveanul îi transmite președintelui sănătate și, dacă s-o nimeri să se întîlnească vreodată, o să-i spună ce sugestii are el pentru binele surzilor și al tuturor românilor. Așa, ca de la Băsescu la Băsescu.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!