Un prejmerean i-a dăruit, ieri, părintelui Onufrie un măgăruș, după ce a aflat din ziarul nostru că hoții i-au furat călugărului de la schitul din Postăvarul măgarul cu care se ajuta de patru ani la muncile grele
Povestea părintelui ieromonah Onufrie, care de 16 ani trăiește în munți ca un sihastru al zilelor noastre, a impresionat multă lume. Puțini au avut însă cum să să dea o mînă de ajutor după ce au aflat, din Monitorului Expres, povestea călugărului căruia jivinele pădurii nu i-au mîncat măgarul timp de patru ani, dar i l-au furat oamenii, în zi de sărbătoare, de Sfînta Marie Mare. I-a sărit însă în ajutor Ion Rechițean, proprietarul unei ferme de oi și capre din Prejmer, hotărît să-i facă o bucurie pustnicului, imediat ce i-a aflat povestea. Așa că măgărușul Vasilică a ajuns ieri, cu ajutorul Serviciului Public de Gestionare a Animalelor din Brașov, care a asigurat transportul de la ferma din Prejmer și pînă în Poiana Brașov, în ograda sihastrului de la schitul din Postăvarul. Am citit articolul, și am zis că am putea să facem și noi un bine, a spus prejmereanul, care i-a dăruit ieri părintelui ieromonah Onufrie și o capră sănătoasă și bună de lapte.
Dar din dar se face rai
Ion Rechițean m-a sunat pe la începutul săptămînii. Am citit articolul și am zis că am putea să facem și noi un bine. Și acum, că v-am sunat, mă gîndesc că poate are nevoie dom părinte și de o căpriță, că e de unde, doar să aibă ce-i da de mîncare. Numai că ferma mea e în Prejmer, trebuie să veniți să luați animalele de acolo, mi-a spus, simplu și direct, prejmereanul. Și cum părintele Onufrie nu prea are surse de venit și i-ar fi venit peste poate să facă rost de o mașină, și cum nici redacția Monitorul Expres nu are o mașină de transport pentru animale, a sărit în ajutor Flavius Bărbulescu, directorul SPGA Brașov. Care n-a stat pe gînduri să facă o faptă bună. Păi, mașină avem, remorcă pentru animale mari avem, solicitarea este pe domeniul nostru de activitate, sigur că se poate face. Mai ales că este o acțiune caritabilă, a acceptat imediat directorul SPGA Brașov.
A făcut un bine, că rele se fac destule
Avem, și dacă avem, am zis că să mai facem și cîte-un bine, că rele se fac destule. Am mai dat un măgăruș și la mănăstirea Crasna, în urmă cu cîțiva ani de zile. Avem acolo un fin care și-a ales calea aceasta, de credință. Mai venea pe-aici, prin Prejmer, iar lumea îi mai dădea cîte-un sac de cartofi, cîte-o ceapă, un purcel, ce vroia fiecare. Și i-am dat și noi un măgar. Atunci aveam camioane, și am făcut eu transportul, povestește Ion Rechițean, un bărbat solid, ras în cap, dar cu o mustață stufoasă de hangiu. Se vede că e obișnuit să i se dea ascultare cînd vorbește, dar tonul vădit aspru e înmuiat de cîte-o vorbă de șagă. Pe măgarul Vasilică l-a cumpărat în urmă cu vreo doi ani, ca animal de companie pentru băiețel, care, cînd l-a văzut, a zis că vrea el «calul ăla mic». Ce-i drept, recunoaște bărbatul, măgarii aștia sînt tare drăgălași, cînd sînt mici. Omul spune că măgărușul e blînd, ascultător și deștept și nici n-a fost pus pînă acum la muncă. Ba chiar e și crotaliat, a subliniat el, adăugînd că și treaba asta cu crotaliile e mai mult ca să ne încurce decît ca să ne ajute. L-am găsit pe Vasilică priponit lîngă un armăsar gras și frumos, în fața fermei. Păștea liniștit, părînd și mai mic în comparație cu calul. Nu prea a fost îngrijit, trebuie să-i curățați picioarele și copitele, i-a atras el atenția călugărului. Apoi, Vasilică a fost urcat în remorcă, nu fără puțină opinteală, pentru că măgărușul nu prea părea bucuros de ce i se întîmplă. Dar odată ajuns în mașină și priponit bine, n-a scos niciun sunet tot drumul și a dovedit noului stăpîn că nu a fost lăudat degeaba. Capra pe care a primit-o părintele va mai rămîne însă la ferma prejmereanului încă vreo lună. Vechiul și noul stăpîn, au căzut de acord că ar fi mai bine să fie gestantă, ori deocamdată nu i-a venit timpul. Da e frumoasă, sănătoasă și bună de lapte, și o să v-o aduc eu cînd o fi să aibă iezi, i-a promis fermierul călugărului.
Vă mulțumesc tuturor
Primul lucru pe care l-a făcut părintele Onufrie cînd am ajuns cu măgărușul sus în Poiană, la baza Drumului Roșu, care duce pînă la schitul lui, a fost să-i dea jos lanțul de care fusese priponit la fermă și care i-a cam ros părul din jurul gîtului. L-a măsurat cu o privire caldă, i-a pus căpăstrul și după ce a rînduit să-i fie duse cu telecabina cele cîteva de-ale gurii, pe care le-a mai primit din partea familiei prejmereanului, a luat-o ușurel, cu Vasilică de căpăstrul rămas de la celălalt Vasile, către vîrful muntelui. A fost foarte cuminte, n-am avut nicio greutate cu el pe drum și am ajuns cu bine. Acuma paște în poiană, vine după mine, în cîteva zile n-o să mai vrea să pleace. Și cu cățeaua Lassie s-a obișnuit deja Vasilică ăsta nou, mi-a spus părintele, mai tîrziu, cînd lucrurile au intrat în făgașul obișnuit la schitul din munte. E mulțumit că are din nou ajutor la muncă, deși nu știe dacă-l va pune chiar din anul ăsta pe Vasilică la treabă. Vă mulțumesc tuturor celor care m-ați ajutat. N-am cuvinte să mai spun altceva, a spus pustnicul, care le-a cerut tuturor un pomelnic, ca să se roage pentru toată lumea, toată viața.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!