Pentru prima dată la Brașov va fi adusă Lumina Sfîntă de la Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim
Ortodocșii și greco-catolicii sărbătoresc, duminică, Paștele, cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, Paștele creștinilor înseamnă, în primul rînd, Învierea Domnului, care nu este o sărbătoare izolată, ci se întinde, practic, ca semnificații, de la intrarea în Postul Mare, pînă la Pogorîrea Duhului Sfînt (Rusaliile). Lumina Sfîntă este considerată un miracol al ortodoxiei, care se petrece, în fiecare an, de Paștele ortodox, la Ierusalim. Acolo, în timpul Vecerniei Mari din Sîmbăta Mare, Sfînta Lumină se aprinde deasupra Mormîntului Sfînt, ca un un foc venit din cer, după cum spun reprezentanții Bisericii Ortodoxe. În noaptea de sîmbătă spre duminică, creștinii merg la biserică pentru a asista la slujba Învierii, cîntă Troparul Învierii și primesc Lumină. Anul acesta, credincioșii ortodocși care vor fi prezenți la slujba de Înviere la Biserica Sfînta Treime din Schei vor putea lua, pentru prima dată, Lumina Sfîntă adusă de la Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, de către o delegație a Patriarhiei Române, cu un avion special.
Învierea Domnului
Pastele, cea mai mare sărbătoare a crestinătătii
Ortodocșii și greco-catolicii sărbătoresc, duminică, Paștele, cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, care marchează Învierea lui Iisus Hristos
Anul acesta, credincioșii ortodocși care vor fi prezenți la slujba de Înviere la Biserica Sfînta Treime din Schei vor putea lua, pentru prima dată, Lumina Sfîntă adusă de la Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim
Ortodocșii și greco-catolicii sărbătoresc, duminică, Paștele, cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, care marchează Învierea lui Iisus Hristos, în a treia zi după ce a fost crucificat în Vinerea Mare. Paștele creștin derivă din Paștele evreiesc și este cea mai sfîntă sărbătoare din calendarul creștin, care simbolizează renașterea și mîntuirea promise după moarte. Paștele creștin are loc aproape în aceeași perioadă în care se sărbătorește Paștele evreiesc, pentru că, potrivit Bibliei, Iisus a înviat în zilele în care iudeii țineau această festivitate.

Lumina Sfîntă de la Ierusalim va ajunge și la Brașov
Termenul ce definește sărbătoarea Învierii, Paște, își are etimologia în cuvîntul ebraic pesah, care se traduce prin trecere. Paștele evreilor marca trecerea poporului ales prin Marea Roșie, din robia Egiptului, în pămîntul făgăduinței, Canaan. Paștele creștinilor înseamnă, în primul rînd, Învierea Domnului, care nu este o sărbătoare izolată, ci se întinde, practic, ca semnificații, de la intrarea în Postul Mare, pînă la Pogorîrea Duhului Sfînt (Rusaliile). Lumina Sfîntă este considerată un miracol al ortodoxiei, care se petrece, în fiecare an, de Paștele ortodox, la Ierusalim. Acolo, în timpul Vecerniei Mari din Sîmbăta Mare, Sfînta Lumină se aprinde deasupra Mormîntului Sfînt, ca un un foc venit din cer, după cum spun reprezentanții Bisericii Ortodoxe.
În noaptea de sîmbătă spre duminică, creștinii merg la biserică pentru a asista la slujba Învierii, cîntă Troparul Învierii și primesc Lumină. Anul acesta, credincioșii ortodocși care vor fi prezenți la slujba de Înviere la Biserica Sfînta Treime din Schei vor putea lua, pentru prima dată, Lumina Sfîntă adusă de la Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, de către o delegație a Patriarhiei Române, cu un avion special.

Paștile Crucii
Paștele este celebrat încă din epoca apostolică. Sfîntul Apostol Pavel a fost primul care i-a vorbit despre sărbătoarea Pesah, a evreilor, lui Iisus Hristos și i-a îndemnat pe creștini să-l omagieze pe Mîntuitor: Iată, Hristos, Paștile nostru, S-a jertfit pentru noi; să prăznuim, deci, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutății și al vicleșugului, ci cu azimile curăției și ale adevărului (I Corinteni V, 7-8). Denumirea de Paști a fost folositã de primii creștini la comemorarea anuală a Cinei celei de Taină, care avea loc în seara de 13 Nisan (ziua a 13-a a lunii Nisan din calendarul evreiesc) și consta într-o masă rituală. Această celebrare se substituia vechii mese pascale evreiești, care marca Sărbătoarea Azimilor (pîinițe din făină și apă, care se mănîncă numai la sărbători). În primele veacuri ale creștinătății, sărbătoarea s-a numit Paștile Crucii și Paștile Învierii. Cu timpul însă, înțelesul cuvîntului Paști s-a restrîns numai la sărbătoarea Învierii.
Domnul Iisus a înviat și s-a ridicat din mormînt
În noaptea de sîmbătă spre duminică, Dumnezeu a trimis un înger din cer care a răsturnat piatra de la intrarea în peșteră și Domnul Iisus a înviat și s-a ridicat din mormînt. Soldații de pază s-au cutremurat la vederea Lui și s-au prăbușit la pămînt pierzîndu-și cunoștința. Cînd și-au revenit, au alergat și au povestit preoților cele întîmplate. Aceștia au ținut sfat cu bătrînii și au hotărît: Duceți-vă și spuneți că ucenicii Lui au venit noaptea, pe cînd dormeați, și L-au furat. Iar dacă zvonul acesta va ajunge la urechea guvernatorului, îl vom potoli noi și nu veți avea de suferit. Soldații fiind plătiți de bătrîni au făcut întocmai cum au fost învățați.
Iisus s-a arătat credincioasei Maria Magdalena
Duminica dimineața, femeile mironosițe împreună cu Maria, mama lui Iisus, au mers la mormînt să îmbălsămeze trupul lui Iisus. Cînd au ajuns acolo, au văzut că piatra care acoperea mormîntul era îndepărtată și mormîntul nu mai era păzit. Li s-au arătat femeilor doi îngeri care le-au spus că Iisus a înviat. Ele au plecat să spună ucenicilor vestea cea mare. Petru și Ioan au fost primii care au alergat la mormînt pentru a se convinge că Iisus nu mai este mort. Au găsit doar giulgiul cu care fusese înfășurat trupul lui Iisus. Ceilalți ucenici se îndoiau însă că Iisus a înviat cu adevărat, din cauza zvonului lansat de soldații romani. Tot în această zi, Iisus s-a arătat credincioasei Maria Magdalena care l-a recunoscut ca fiu al lui Dumnezeu.

Pace vouă!
Seara, Iisus s-a arătat ucenicilor Săi care se aflau într-o casă încuiată din cetate. Primul cuvînt pe care Iisus l-a adresat ucenicilor după Înviere a fost: Pace vouă!. Pentru a-i convinge că nu este o fantomă, Iisus le-a arătat ucenicilor rănile pe care le avea în palmă și la picioare și a mîncat împreună cu ei. În același timp, Iisus s-a mai arătat în Emaus, un sat aflat în afara Ierusalimului, la doi ucenici. Aceștia nu l-au recunoscut pe Iisus decît atunci cînd acesta le-a rupt pîinea și a împărțit-o lor. În ziua de Înviere, creștinii se salută cu: Hristos a înviat! și își răspund cu Adevărat a înviat!, un salut ce s-a păstrat de 2000 de ani, din dimineața cînd vestea s-a răspîndit din om în om că Iisus a înviat.
Tradiții românești de Paște
Multe obiceiuri populare autohtone, vechi de secole, se leagă de cea mai importantă sărbătoare a creștinității. În tradiția populară, de Paște, se pune o bucată de pămînt cu iarbă adusă din grădină pe pragul casei, iar cu lumînarea de la liturghie se afumă grinda și ușorii casei. Toți membrii familiei se întîlnesc, se spală pe față într-un vas unde s-a pus apă, busuioc, un ou roșu și un bănuț de argint, apoi se spune Tatăl nostru și se ia Sfînta Împărtășanie, după care se ciocnesc ouă roșii și se anunță învierea lui Iisus. În această zi nu se mătură, pentru a nu alunga spiritele morților, cojile de ouă se strîng și se aruncă pe o apă curgătoare pentru a ajunge în Țara Blajinilor vestindu-le și lor că este Paștele. Se crede că cine se naște în noaptea de Paște va fi om norocos, iar cine moare în Săptămîna Mare va fi iertat de păcate, a explicat directorul Muzeului Național al Satului Dimitrie Gusti, Paula Popoiu.
Ouăle roșii au devenit albastre, galbene și verzi
Potrivit tradiției, ouăle de Paște trebuie adunate din cuibar în miercurea din a patra săptămînă a Postului Mare. Exista obiceiul ca, de la lăsatul secului și pînă în miercurea Păresimilor, gospodinele să nu strîngă ouăle, deoarece se credea că ouăle alese în această zi nu se stricau pînă la Paște.
Vopsitul ouălelor se face, prin tradiție, în joia de dinaintea Paștelui și niciodată în Vinerea Mare. Se spune că ouăle vopsite în Joia Mare nu se strică tot anul.
Creștinii păstrează mai multe legende referitoare la înroșirea ouălor. Cea mai cunoscută dintre ele spune că, sub crucea pe care era răstignit Hristos, Maria Magdalena a pus un coș cu ouă, iar acestea s-au înroșit de la sîngele care cădea din rănile Mîntuitorului. În tradiția creștină, ouăle roșii simbolizează, astfel, sîngele care a curs atunci cînd Iisus a fost răstignit pe cruce. Potrivit reprezentanților Patriarhiei Române, prin tradiția creștină, ouăle trebuie vopsite în roșu, însă Biserica a acceptat și alte culori, mai ales din considerente estetice. Așa că, pe lîngă ouă roșii, românii - și nu numai ei - le vopsesc și în galben, verde sau albastru. Unele gospodine pun pe ouă, înainte să le fiarbă, o frunză, apoi îl leagă într-un ciorap subțire, ca să iasă cu model. În trecut, ouăle se vopseau cu coji de ceapă, sunătoare, crin roșu sau flori de tei, iar luciul li se dădea ștergîndu-le, după ce s-au fiert, cu slănină sau cu untură.
Meșterii populari ornamentează ouăle de Paște cu diferite simboluri - modele din natură, de țesături populare sau motivele folclorice printre care spicul, soarele, frunza și, ca o reconfirmare a creștinătății românești, crucea. Decorarea ouălor se face prin diferite metode, folosind ceară colorată, vopsea sau mărgele. În primul caz, procedeul se numește batic - oul alb, golit de conținut, se decorează cu ceară pe spațiile ce urmează să rămînă albe, apoi se scufundă în vopsea galbenă, se scoate, se usucă și se aplică ceara pe spațiile care vor rămîne, în final, galbene. Apoi, oul se cufundă în vopsea roșie, iar procedeul se repetă în funcție de numărul de culori.

Drobul a fost inventat la oraș
La evrei, pasca și mielul sînt consumate, prin tradiție, de Paște. Se spune că, la Paștele evreilor, fiecare cap de familie trebuia să aleagă din turma sa un miel sau un ied de parte bărbătească, pe care să-l gătească și să-l mănînce în familie. Mielul, simbol al sacrificiului și al blîndeții, este de bază și în meniul românesc de Paște, el ajungînd pe masă în borș, stufat sau ca friptură. În România, preparatul tradițional de Paște este drobul, preparat din miel, ou și verdeață.
Oricît ar părea de surprinzător, drobul s-a impus mai întîi în lumea urbană, iar apoi, prin imitație, a ajuns și în cea rurală. Drobul a devenit, prin excelență, alimentul care se identifică în actualitate, aproape complet, la fel ca pasca și ouăle roșii, cu sărbătorile Paștelui. În Rusia, de pe masa tradițională de Paște nu lipsesc ouăle, pasca făcută din cocă, unt, zahăr și stafide, și tradiționala Kulitch, o pîine tradițională rusească. Grecii pun pe masa pascală miel, preparate din fructe de mare și Tsoureki Paschalino, un fel de pîine tradițională cu ouă roșii încorporate.

Maria Magdalena a spus prima Hristos a înviat!
Legenda spune că primul ou de Paști a fost dăruit de către Sfînta Maria Magdalena împăratului Tiberiu. Maria Magdalena, care renunțase la toată averea ei pentru a-l urma pe Iisus, s-a prezentat în fața împăratului obișnuit să primească ofrande prețioase doar cu un ou de găină, conform obiceiului de a oferi un ou în prima zi din an sau cu ocazia zilelor de naștere. Maria Magdalena i-a dat oul împăratului, salutîndu-l cu Hristos a înviat!. Acesta a replicat că nu crede că un om se poate trezi din moarte, la fel cum nu ar crede că oul acela alb pe care l-a primit de la ea ar putea să-și schimbe singur culoarea în roșu. În acel moment, spune legenda, împăratul a văzut cu spaimă cum oul din mîna sa începe să se înroșească. Oul vopsit a devenit astfel un simbol al Învierii lui Hristos, iar obiceiul de a dărui un ou vopsit sau împodobit în fel și chip în ziua de Paști s-a răspîndit în toată lumea.

Regii au înnobilat ouăle de Paști
La început, se vopseau ouă de găină sau de alte păsări. Ulterior au apărut ouăle din lemn, cele din porțelan, din os, piatră sau sticlă. În cronicile regale engleze se specifica faptul că în anul 1200 s-au cumpărat 450 de ouă pictate și împodobite cu foiță de aur. Acestea au fost împărțite de către regele Eduard al ll-lea membrilor familiei sale în dimineața de Paști, existînd credința că ar fi fost de bun augur să se dăruiască un astfel de ou aurit. Acest obicei a devenit obligatoriu la curtea regelui francez Ludovic al XIV-lea. Suveranului trebuia să îi fie adus cel mai mare ou de pasăre, ouat în săptămîna dinaintea Sfintelor Paști, astfel că în dimineața sărbătorii castelul era înconjurat de sute de coșuri cu ouă aurite pe care suveranul le dăruia membrilor familiei, apropiaților, valeților și slujitorilor credincioși. În Rusia medievală exista, ca în mai toate țările creștine, tradiția schimbului de ouă împodobite, în dimineața de după Înviere. Țarul Alexis (1645 - 1676) a dăruit într-un an, de Paști, nu mai puțin de treizeci și șapte de mii de ouă, naturale, din lemn sau din os, pictate și împodobite.

Masa perfectă de Paște
Excesele la masa de Paște îi duc pe mulți de la sărbătoare direct la spital. Iată de ce, pentru a evita indigestiile și alte probleme de sănătate, medicii au găsit soluția: masa perfectă de Paște înseamnă, în primul rînd, să nu consumi din absolut tot ceea ce se găsește pe masă. Masa de Paște ar trebui să înceapă cu un ou, după care se poate mînca o ciorbă de miel. La felul doi, carnea de miel nu ar trebui în niciun caz prăjită în ulei, ci eventual gătită la cuptor cu legume sau friptă pe grătar. Apoi, la desert, se poate consuma o felie de cozonac sau de pască, a explicat medicul nutriționist Marian Preda. Potrivit specialiștilor, este foarte important ca masa de Paște să se prelungească pe parcursul mai multor ore, cu pauze de discuții sau cafea, pentru ca organismul să poată digera, treptat, mîncarea. Pentru cei care plănuiesc să mănînce mai mult, este recomandat să ia, în timpul mesei, două pastile care ajută la digestie. Pentru a evita problemele de stomac, persoanele care au exagerat cu mîncatul de Paște trebuie să facă mișcare - o plimbare pe jos de cel puțin o oră sau cu bicicleta, măcar 30 de minute.

Iepurașul de Paște a apărut la nemți
După modelul Crăciunului și al Sfîntului Valentin, cea mai mare sărbătoare a creștinătății a trecut, și ea, prin procese de marketizare, inițiate cu scopul de a spori vînzările companiilor producătoare de bunuri de consum. Așa a apărut iepurașul de Paște, simbol al abundenței și generozității adoptat și de români, care ridică vînzările supermarketurilor cu aproximativ 30%. Chiar dacă nu se bucură de notorietatea lui Moș Crăciun, iepurașul este legat mai mult de comercial decît de sacralitate. Tradiția iepurașului de Paste își are originea, cel mai probabil, în tradiția populară precreștină, neavînd nicio legătură cu religia și cu sărbătoarea Învierii lui Iisus Hristos. Obiceiul de face daruri în numele iepurașului de Paște a apărut pe teritoriul Germaniei de azi. Acolo, în jurul anului 1800, s-au făcut primele dulciuri în formă de iepuraș, care au dat tonul unei industrii răspîndite, astăzi, în toată lumea.