După prăduiala privatizării țesută de patroana Maria Schutz, insolvența societății Sere Codlea se judecă peste două zile la Curtea de Apel Brașov
În urmă cu mai bine de 15 ani, Serele Codlea erau încă mîndria orașului. Acum, prăduite prin privatizări dubioase, totul este o apă și-un pămînt. Cei peste 1.000 de angajați s-au risipit care încotro încercînd să cîștige o pîine. Legumele și florile care plecau în Tir-uri de la Codlea sînt doar o amintire îngropată în ruine. Cele 60 de hectare de pămînt sînt acoperite de buruieni cît vezi cu ochii. Iar un alt teren, de peste 300 de hectare, pe care era o pădure de istalații de irigat, a devenit un maidan pe care pasc trei turme de oi. Era un rai. Aveam exporturi către toate țările din Europa, mai puțin cu Franța și Olanda. Acum ți-e frică să intri în sere, de șobolani. E un dezastru. Și-au bătut joc de tot, spune un pensionar codlean, fost angajat al serelor.
Nu se mai produce nimic
Rămășițele serelor codlene oferă un tablou dezolant. Schelele ruginite de metal care stau să cadă, ochiuri sparte în sticla murdară și bălării crescute peste mormîntul fostelor sere prospere sînt păzite de portari cu fețe aspre. Cu aerul că păzesc un obiectiv militar, lasă oricărui nevinovat vizitator senzația că nu e binevenit. Unul dintre puținii angajați păstrat să străjuiască ruinele se încumetă, cu mare fereală, să vorbească. Nu mai lucrează nimeni în sere acum. Nu se mai produce nimic. Anul trecut au mai fost niște tomate, dar au murit. Dacă nu mai funcționează instalațiile, doar cu solarul nu se poate. Plantele trebuie întreținute cu sistem de încălzire. Dar nu avem gaz, nu avem curent. Nimic. Au fost datorii mari și nu au fost bani pentru facturi. S-a tăiat tot. Acum, e dezastru. Era tare frumos aici odată, spune omul. Dar nu mai vrea să vorbească despre vremurile bune.
Ți-e frică să intri în sere, de șobolani
Ion Pășoiu a lucrat 35 de ani ca șofer al directorului la Sere Codlea. După privatizarea din 1998, a mai lucrat cîțiva ani, iar apoi a ieșit la pensie. Spune că în 1989 și chiar pînă în 2000 ieșeau de pe poarta societății, zilnic, cîte 10-15 tiruri de legume, toate pentru export. De flori nu mai vorbesc. Era un rai. Aveam exporturi către toate țările din Europa, mai puțin cu Franța și Olanda. Acum ți-e frică să intri în sere, de șobolani. E dezastru acum. Și-au bătut joc de tot, spune fostul șofer.
Țevile pleacă la adăpostul nopții
Însă, în afară de șobolani, ceva tot mișcă la Sere Codlea. Sîmbăta și duminica, în timpul nopții, activitatea este chiar intensă acolo. Noaptea pleacă tiruri încărcate cu țevi. Doar noaptea lucrează, în week-end-uri. Vin oameni cu flexuri și drujbe pe benzină, pentru că în sere nu mai au curent, mai spune fostul șofer. Nu știe exact cine ar fi cei care încarcă țevile, dar e sigur că sînt vîndute la fier vechi. Iar capul răutăților nu poate fi alta decît Maria Schutz, patroana care a pus mîna pe activele societății acum aproape 10 ani. Și afacerista care a pus pe butuci totul în cîțiva ani.
Tun de peste cinci milioane de euro
Sere Codlea a fost privatizată în anul 2000, cînd firma Agro 2001 Dolj a cumpărat de la Agenția Domeniilor Statului pachetul majoritar de acțiuni. Suprafața cultivată s-a redus în fiecare an, astfel că de la o producție de peste 200.000 de tone de legume de seră în 1991, s-a ajuns, în 2004, la aproape 80.000 de tone. Apoi, nimic. Cea care a devenit practic stăpîna serelor din Codlea, Maria Schutz, a fost trimisă în judecată în ianuarie 2008 de către DNA pentru trei infracțiuni de înșelăciune avînd consecințe deosebit de grave și două infracțiuni de bancrută frauduloasă, în formă continuată. Alături de ea mai sînt judecați Corneliu Popa, fost director general al Agenției Domeniilor Statului, Mihai Ciobanu, fost director al Direcției Urmărire Contracte din cadrul Agenției Domeniilor Statului, și Ion Dascălu, asociat la SC Sere Codlea SA.
Maria Schutz, manager al mai multor societăți agricole din județele Dolj, Bihor și Brașov, cu ajutorul lui Popa Corneliu și al lui Ciobanu Mihai, a dus de nas ADS cu ocazia încheierii și derulării contractelor de privatizare a societăților ORSER SA Oradea și Sere Codlea. Departe de a avea la dispoziție mijloacele financiare necesare derulării contractului, aceasta nu a respectat clauzele contractuale referitoare la investițiile asumate prin contracte. De asemenea, beneficiind de sprijinul lui Popa și Ciobanu din cadrul ADS, Maria Schutz a raportat mai multe date și investiții fictive. A fost ajutată și de Ion Dascălu, care a determinat conducerea celor două firme scoase la privatizare să înregistreze cheltuieli și servicii fictive, situație de natură să ducă la declararea stării de insolvență. Schutz a cîștigat licitația de achiziționare a Sere Codlea, în detrimentul omului de afaceri Ioan Neculaie, prin Asociația Agricolă AGRO 2001, județul Dolj, a cărei președintă era. Maria Schutz a cîștigat în baza angajamentului de a face investiții de peste un milion de dolari, deși societatea agricolă respectivă se înființase cu două săptămîni înainte de înscrierea la licitație, nu desfășurase nicio activitate agricolă, iar oferta de preț pe acțiune fusese inferioară celei a contraofertantului.
În total, tunul dat ADS prin fraudele comise cu ocazia privatizării și post-privatizării celor două societăți comerciale (Orser SA Oradea și Sere Codlea), precum și patrimoniului Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară Brașov este de peste cinci milioane de euro. Pentru recuperarea acestei sume, procurorii au dispus aplicarea sechestrului asigurator pe bunurile mobile și imobile ale celor patru inculpați. Dosarul a fost înaintat Tribunalului Bihor.
Prin tribunale
În decembrie 2006, Direcția Generală a Finanțelor Publice (DGFP) Brașov a cerut instanței să dispună începerea procedurilor de faliment la Sere Codlea, pentru recuperarea unor datorii de aproximativ 13 milioane lei, reprezentînd impozite și taxe neachitate. Solicitarea a fost adresată Tribunalului Brașov, cu un termen de judecată stabilit pentru luna decembrie. Sere Codlea a mai acumulat datorii în cuantum total de alte aproximativ 5 milioane dolari către Distrigaz (pentru facturi neachitate de circa 4 milioane dolari), Raiffeisen Bank (restanță de 565.000 dolari pentru un credit contractat de la Banca Agricolă) și bugetul asigurărilor sociale (445.000 dolari).
Datoriile au fost transferate către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) care a încercat să recupereze sumele neachitate prin vînzarea de active ale societății, fără succes însă. AVAS a încercat, de mai multe ori, să vîndă activele Sere Codlea prin licitație, dar fără să primească oferte. La licitația programată pentru 16 noiembrie 2006 au fost scoase la vînzare, cu un preț de pornire de 7,1 milioane dolari, mai multe sere cu o suprafață totală de 4,1 hectare, depozite, ateliere, sedii de firmă, precum și terenul aferent de 217.000 de metri pătrați. Tot fără succes.
Falimentul, în rejudecare
Dosarul Sere Codlea, cu nr. 1668/62/2006, înaintat de DGFP Brașov la Tribunalul Brașov în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, se află în proces de rejudecare. Pe 25 iunie 2007, Tribunalul Brașov a dat cîștig de cauză Fiscului brașovean și a dispus deschiderea procedurii de insolvență la Sere Codlea prin sentința nr. 543/sind/25.06.2007. Societatea însă a făcut recurs, iar Curtea de Apel Brașov a admis cererea de rejudecare a dosarului. Prin urmare, în rejudecare, instanța va soluționa din nou contestația formulată de societate împotriva acțiunii formulate de DGFP Brașov.
În vederea soluționării acesteia, instanța a admis pentru ambele părți administrarea probei cu înscrisuri și pentru societate admiterea probei cu expertiza contabilă. Următorul termen de judecată este 29 ianuarie, se precizează într-o comunicare a Fiscului.
Garoafa de Codlea a fost regină
La intrarea în Codlea, pe șoseaua care vine dinspre Brașov, s-a deschis între 1967-1969 o întreprindere mare de sere, care în 1982 dispunea de o suprafață totală de 57,7 hectare sub sticlă. Codlea a ocupat grație acestor sere o poziție conducătoare în acest domeniu, mai ales prin creșterea garoafelor (70% din întreaga cultură de flori). Anual se comercializau în medie 35 milioane flori și 5.000 tone legume. O mare parte din aceste flori era exportată. Întreprinderea avea în 1982 aproape 1.200 de angajați și deținea, sub denumirea de Florăria Codlea, peste 70 de florării în 43 de orașe din România.
Codlenii, primii grădinari ai Casei regale
Istoria Serelor Codlea a început la jumătatea secolului XIX. Sașii, care erau majoritari în zonă, au construit primele sere cu ajutorul experienței olandezilor, codlenii fiind de altfel și primii grădinari ai Casei regale de Hohenzollern. Serele erau îngropate jumătate în pămînt, din cauza temperaturilor scăzute din perioada iernii. Înconjurată de munți, Codlea s-a dovedit localitatea ideală pentru asemenea culturi. Microclimatul caracterizat de o lumină foarte bună și terenul fertil au fost principalele argumente. La acestea s-au adăugat stilul de muncă nemțesc, priceperea și seriozitatea sașilor, care au fost transmise și românilor din zonă.