Aurora Roată se trage din neamul vestitului țăran vrîncean care a militat pentru Unirea Principatelor
Deși numele de fată al brașovencei era altul, soarta a făcut ca, prin căsătorie, să poarte în sfîrșit numele străbunului ei, Roată
Acum exact 150 de ani, la 24 ianuarie 1859, Principatele Române, adică Moldova și Țara Românească s-au unit sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Era primul pas spre marea Unire a românilor. Iar Moș Ion Roată, țăranul înțelept și cu dragoste de neam care a luptat cu înflăcărare pentru Unirea din 1959, n-a fost doar personaj din snoavele lui Creangă. Bătrînul a trăit într-un sat din județul Vrancea, a lucrat pămîntul, a avut o nevastă și a făcut copii. Copiii copiilor lui au avut la rîndul lor urmași, pînă în zilele noastre. Dintre aceștia, o stră-strănepoată s-a așezat la Brașov. Femeia are acum 53 de ani, e contabilă și, printr-un joc al destinului, a luat un bărbat pe care îl cheamă tot Roată, ca pe străbunul ei. Așa că numele legendarului personaj istoric, pierdut de-a lungul generațiilor, s-a întors din nou în neamul Aurorei. Ambiția, dîrzenia, curajul sînt trăsături de familie foarte puternice pe care le moștenim cu toții de la Moșul lui Cuza, crede Aurora Roată, singura rudă din Brașov a vrednicului țăran care a făcut Unirea din 1859, alături de Cuza Vodă.
Străbunicul ei a făcut Unirea din 1859
Urmașa lui Moș Ion Roată
Moș Ion Roată, țăranul înțelept și cu dragoste de neam care a luptat cu înflăcărare pentru Unirea Principatelor, n-a fost doar personaj din snoavele lui Creangă. Bătrînul a trăit într-un sat din județul Vrancea, a lucrat pămîntul, a avut o nevastă și a făcut copii. Copiii copiilor lui au avut la rîndul lor urmași, pînă în zilele noastre. Dintre aceștia, o stră-strănepoată s-a așezat la Brașov. Femeia are acum 53 de ani, e contabilă și, printr-un joc al destinului, a luat un bărbat pe care îl cheamă tot Roată, ca pe străbunul ei. Așa că numele legendarului personaj istoric, pierdut de-a lungul generațiilor, s-a întors din nou în neamul Aurorei. Ambiția, dîrzenia, curajul sînt trăsături de familie foarte puternice pe care le moștenim cu toții de la Moșul lui Cuza, crede Aurora Roată, singura rudă din Brașov a vrednicului țăran care a făcut Unirea din 1859, alături de Cuza Vodă.
Un străbun care a făcut Unirea
Cărțile de istorie amintesc, între cele mai importante personaje ale Unirii din 24 ianuarie 1859, pe Alexandru Ioan Cuza și Moș Ion Roată. Un domnitor și un țăran. Dar nu un pălmaș oarecare și fără carte, ci un țăran înțelept, care-i punea pe gînduri pe boieri cu vorbele și ideile lui revoluționare. A ajuns deputat al țărănimii putnene în Divanul Ad-hoc, un susținător neobosit al Unirii Moldovei cu Valahia, dar și al reformei agrare. A ajuns și mai cunoscut datorită lui Ion Creangă, scriitorul care l-a pomenit în două povestiri știute de toți elevii de-alungul anilor: Moș Ion Roată și Unirea și Moș Ion Roată și Cuza. Spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, cînd îl scormolea ceva la inimă. Așa e țăranul: nu prea știe multe. Și Moș Ion Roată, fiind țăran, cum v-am spus, deși se-nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în sufletul său, îl descrie Creangă.
Faimosul țăran și-a dus traiul în comuna Cîmpurile, județul Vrancea, într-o bojdeucă, azi muzeu. A avut două fete și doi băieți. Urmașii urmașilor lui au rămas, care prin sat, care prin alte părți ale lumii. Aurora Roată e stră-strănepoata lui și e singura descendentă din Brașov a faimosului Moș Ion Roată.
Șefii de partid se prefăceau că mișcă bolovanul
Aurora s-a născut la o aruncătură de băț de casa străbunului ei, în comuna Cîmpurile. Comună care, pe vremea comunismului, s-a numit Ion Roată. Cum casa lor e în spatele actualului muzeu, a văzut cu ochii ei cum în 1959, s-a amenajat casa memorială, cu prilejul centenarului Unirii. De fapt, a fost strămutată de peste pîrîu. S-a urmărit să se păstreze ca pe timpuri, fără lumină, cu lut pe jos, tîrnaț (verandă), o singură odaie și bucătărie cu ceaun, horn de lemn și pirostrii. Cînd eram mici, eu și soră-mea, Lucreția, o ajutam pe mama la curățenie, dar ne și hîrjoneam prin toate ungherele muzeului, își amintește Aurora care nu a uitat nici acum citatul atîrnat deasupra intrării: Ion Roată, om cinstit și cuviincios, care nu prea punea temei pe vorbele boierești și avea gîdilici la limbă, de altfel plin de duh și cu îndrăzneală.
Mama ei, Sevastița, ghid la muzeu încă din 1959, nu mai prididea cu grupurile de vizitatori. Azi, abia dacă mai vin cîțiva școlari pe la bojdeuca lui Moș Ion Roată. Mai ales vara era aglomerat, nu știu de ce, că Unirea a fost iarna. Tot felul de delegații, și române, și străine. Atunci am văzut pentru prima oară negri. Și pe șefii de partid care se prefăceau că mișcă bolovanul, dar nu reușeau să-l clintească, povestește femeia.
Roată se întoarce
Mama avea grijă de fiecare vizitator, îi explica totul despre Unire, iar la plecare, îi oferea o floare de lămîiță sau niște mere din curtea lui Moș Ion Roată, spune brașoveanca. După ce și-a terminat școala și s-a angajat la primăria din Cîmpurile, l-a cunoscut pe Constantin, la nunta unei verișoare. După invitația la vals, băiatul a cerut-o de nevastă. Și fiindcă tînărul lucra la ARO Palace în Brașov, ca electromecanic întreținător de lifturi, s-au mutat amîndoi la Brașov. Acum au o fată și, de două săptămîni, un nepoțel. Partea interesantă e că, prin căsătorie, din Burnichioiu, am devenit doamna Roată. Soțul meu e tot din Cîmpurile, dar nu e rudă cu Moșul. Eventual, pe departe. Sîntem vreo 7-8 descendenți direcți ai lui Moș Ioan Roată care ne mai știm între noi. Asta a fost mîna destinului, ca numele Roată să meargă mai departe, crede Aurora. Care a fost contabilă la Întreprinderea Cinematografică, pe vremea cînd la 9 dimineața nu mai erau bilete și era omor la «Lanțul amintirilor» își amintește cea care are acum o societate de întreținere lifturi. Cît despre stră-străbunicul ei care a scris Unirea, a fost un model în viața mea, de cinste și curaj. Sigur că mă mîndresc că mă trag din neamul lui Moș Ion Roată, neam de patrioți și longevivi.
Roată nu era chiar moș
Moș Ion Roată (1806-1882) a fost votat la alegerile din iulie, ca și la cele din septembrie 1857, în unanimitate de voturi, deputat fruntaș al județului Putna în Divanul ad-hoc al Moldovei, pentru a duce în cel mai înalt for al țării, dorința de unire de la vlădică la opincă. El a prezentat celebra jalbă a țăranilor clăcași, document în care descria situația grea din Moldova acelor vremuri. După periplurile prin politică, a pus umărul și la înfăptuirea reformei agrare din 1864. La 18 martie 1878, a primit Ordinul Steaua României în grad de cavaler, împreună cu brevetul însoțitor, semnat de regele Carol I. A murit sărac, din cauza persecutărilor din partea boierilor. Deși la Unirea din 1859 avea doar 52 de ani, a rămas în istorie ca Moș Ion Roată, pentru că era sfătos și îi înfrunta pe boieri cu dîrzenie.
Moșul din anecdotele lui Creangă
Ion Creangă l-a făcut nemuritor pe Moș Ion Roată în două anecdote. În Moș Ion Roată și Cuza Vodă, eroul din Cîmpurile a uimit cu îndrăzneala lui întrunirea Divanului din 1857. Însuși Cuza a dat mîna prietenește cu el. Peste cîțiva ani, domnitorul l-a recunoscut pe țăranul care purta o jalbă în băț și povestea cum boierul l-a scuipat în obraz. Vodă i-a dat două fișicuri de napoleoni să-și acopere sărăcia, bani care se găsesc și azi la muzeu. Apoi, l-a sărutat pe amîndoi obrajii, spunîndu-i în fața mulțimii: Du-te și spune sătenilor dumitale, moș Ioane, că, pe unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat domnitorul țării și ți-a șters rușinea. În Moș Ion Roată și Unirea se povestește că, tot în 1857, un boier ținea o cuvîntare despre Unire. Mai întîi a explicat țăranilor fruntași ce însemnătate istorică are actul Unirii. Dar Moș Ion Roată a zis că n-a înțeles vorbele de condei. Boierul a reluat explicația, pomenind de rolul important al țărănimii. Dar Ion Roată, tot n-a înțeles cum e cu Unirea. Atunci, boierul i-a spus să ridice un bolovan mare. Moșul n-a putut. Dar a reușit cînd l-au ajutat și alți bărbați. Unirea face puterea, oameni buni. Ei, acum cred c-ați înțeles și răsînțeles, a spus boierul, agasat. Dar Moș Ion Roată tot nedumerit s-a declarat. Așa că, vorbitorul l-a rugat pe țăran să spună ce înțelege el prin Unire. Moș Ion Roată a dat un răspuns memorabil: Dumnevoastră, ca fiecare boier, numai ne-ați poruncit să aducem bolovanul, dar n-ați pus umărul. (...) Pînă acum noi, țăranii, am dus fiecare cîte-o peatră mai mare sau mai mică pe umere; însă acum sîntem chemați a purta împreună tot noi, opinca, o stîncă. Iar boierul, luîndu-i înainte cu glume, a înghițit gălușca și a tăcut molcum.
Ziua Unirii
Acum exact 150 de ani, la 24 ianuarie 1859, Principatele Române, adică Moldova și Țara Românească, două țări separate în acele vremuri, s-au unit sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Atunci, la Focșani, s-a cîntat pentru prima oară Hora Unirii, pe versurile poetului Vasile Alecsandri. De la evenimentul din 1859, cele două țări nu s-au mai despărțit niciodată.