Ion Iliescu a furat casa familiei Bjoza

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Andrei Paul, 10.10.2008

• Actul de „donaţie“, prin care erau de fapt confiscate terenul şi casa, poartă semnătura actualului preşedinte onorific al PSD, Ion Iliescu, de pe vremea cînd era preşedinte al Comitetului executiv al Consiliului Popular al judeţului Iaşi

În 1978, prin semnătura lui Ion Iliescu, pe atunci preşedintele Comitetului executiv al Consiliului Popular al judeţului Iaşi, familiei lui Octav Bjoza îi era confiscată ultima bucată de teren, după ce în acelaşi fel fusese luată casa şi toată proprietatea. Documentul de confiscare se numea acceptare de ,,donaţie“, ca şi cum, mărinimos, şeful de partid al judeţului accepta dorinţa unei familii de a-şi ceda casa şi terenul statului comunist, pentru a rămîne fără acoperiş deasupra capului sau a se mulţumi cu o cameră de bloc. Asta după presiunea Securităţii.
Actul de ,,donare“ a terenului pe care a fost ridicată casa bunicilor şi părinţilor săi a fost găsit de Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici Braşov şi vicepreşedinte pe ţară al asociaţiei, printre hîrtiile familiei, în pod, mult după ce tatăl său s-a stins din viaţă. I-a atras atenţia semnătura de pe document. Era semnătura lui Ion Iliescu, preşedintele Comitetului executiv al Consiliului Popular al judeţului Iaşi. Adică şeful PCR al judeţului din acea vreme. Tocmai cel care avea să ajungă după ’90 de două ori preşedinte al României. Şi cel care astăzi este senator şi preşedinte onorific al PSD.

Umbrele trecutului sînt vii
Iliescu l-a lăsat fără casă si teren pe Octav Bjoza

• Actul de „donaţie“, prin care erau de fapt confiscate terenul şi casa, poartă semnătura preşedintelui onorific al PSD, Ion Iliescu, de pe vremea cînd era preşedinte al Comitetului executiv al Consiliului Popular al judeţului Iaşi

Actul pe care îl vedeţi alături a fost găsit de Octav Bjoza (foto), preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici Braşov şi vicepreşedinte pe ţară al asociaţiei, printre hîrtiile familiei, în pod, mult după ce tatăl său s-a stins din viaţă. I-a atras atenţia semnătura de pe documentul care a confiscat familiei Bjoza casa construită de strămoşi. Era semnătuta lui Ion Iliescu, preşedintele Comitetului executiv al Consiliului Popular al judeţului Iaşi. Adică şeful cel mai mare peste judeţ, pe vremea comuniştilor. De fapt, confiscarea purta o titulatură perfidă, era actul prin care se consfinţea „donaţia“ proprietăţii familiei Bjoza, către statul român, sărac şi comunist.

Casa a supravieţuit războiului

Pe terenul care era în prorietatea familiei Bjoza şi a vecinilor lor este construit acum Liceul Industrial de Chimie din Iaşi. Undeva pe stînga, înainte de podul de la Bucium. „Terenul a aparţinut străbunicilor, o parte fiind cumpărat, o parte fiind primit prin împroprietărire, pe vremea lui Cuza“, îşi aminteşte Octav Bjoza. Casa a fost construită pe la 1920. „Să nu vă închipuiţi că era cine ştie ce palat. Era o casă modestă, din periferia de atunci a Iaşiului, dar o casă locuibilă“, precizează domnul Bjoza. A suferit stricăciuni în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. Tot pe atunci, bunica lui Octav Bjoza a fost nevoită să se refugieze la Braşov, unde deja locuia Ioan Bjoza, fiul ei şi tatăl lui Octav. „N-au apucat să ia mai nimic, pentru că aveau la dispoziţie un singur vagon de tren, care trebuia împărţit la patru familii. Aşa că au încărcat cam ce-au putut, aşa, pe fugă, oricum nu mare lucru. Mie cel mai rău mi-a părut după cîinele pe care îl avea bunica. N-a vrut să plece, a sărit din tren şi s-a întors acasă. Aveam şase ani pe atunci, şi s-a nimerit că tocmai eram la bunica atunci cînd au plecat“, îşi aminteşte cu nostalgie Octav Bjoza.

Ruşii au distrus tot ce-a mai rămas

Casa familiei a rămas vreo opt ani în grija vecinilor. Şi a soldaţilor ruşi „eliberatori“, care au fost cazaţi şi în casa familiei Bjoza. „Au ars cărţile, multe dintre ele legate în piele, de călugării de la Mănăstirea Neamţului (străbunicul lui Octav Bjoza a fost preot, n.r.). Au ars o vioară veche, au ars podeaua, au tăiat stîlpii de la ceardac, iar casa parcă a intrat în pămînt cît au fost ei acolo. Cînd s-a întors bunica, acoperişul se sprijinea pe cele ale vecinilor, iar tabla am văzut-o pe multe case ale lor. Ei au dat vina tot pe ruşi“, îţi aminteşte domnul Bjoza. Prin 1955, Octav, pe atunci adolescent, şi tatăl său Ioan Bjoza au reparat casa bătrînilor. Numai că la trei ani după aceasta, au început „problemele“ cu comuniştii şi apoi condamnarea celor doi la închisoare. Octav Bjoza, pe atunci student la Geografie, la Iaşi, a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică pentru că a făcut parte din Garda Tineretului Român. A ispăşit numai patru în închisoare şi tot restul vieţii în „libertate“. Ioan Bjoza a fost şi el arestat în sala de judecată, cînd le-a cerut criminalilor copiii înapoi. „l-au bătut, l-au umilit şase luni de zile şi apoi au declinat competenţa către Tribunalul Civil, şi l-au achitat. Dar n-a mai fost primit niciodată în vreun serviciu“, îşi aminteşte Octav Bjoza.

Presiuni şi ameninţări pentru „donarea“ casei

Terenul de 1.200 mp şi casa au fost „donate“ în trei tranşe succesive statului. O dată 500 mp, a doua dată, prin 1970, alţi 400 mp, iar ultima dată, în 1978, casa şi restul de 300 mp de teren. „Te expropriau prin decret-lege, cu plata unei sume, cam cît de-o franzelă pe metru-pătrat“, exagerează voit Octav Bjoza. Poate nu chiar atît de mult, dacă te gîndeşti că pentru casă şi ultimii 300 de metri pătraţi de teren, familia a primit despăgubire cam trei-patru salarii de la vremea aceea. Dar să nu o luăm înaintea poveştii. „Prin ’75 s-a pus problema să ne ia tot ce mai rămăsese. Veneau din ce în ce mai des doi «domni» la bunica, din care unul foarte insistent. Pe unul l-am şi fotografiat atunci. O ameninţa că statul e sărac, şi cum şi fiul (adică tata) şi nepotul (adică eu) au fost deţinuţi politic, nu-i bine să-i supere pe «ăştia». Pentru biata bunica, «ăştia» însemna partidul şi Securitatea, pe care îi ura din toată inima“, povesteşte Octav Bjoza. Bunica a murit - iar Octav Bjoza este sigur că din cauza supărării şi a presiunilor făcute asupra ei. În casă a rămas sora bunicii. Ioan Bjoza, rămas moştenitor, a răspuns întotdeauna cu „nu“ presiunilor, dar în cele din urmă a cedat şi a semnat actul de donaţie. „Mătuşa l-a implorat să o facă, pentru a nu mai avea de-a face cu tovarăşii“, explică Octav Bjoza.

„I-a pus cruce“

Familia Bjoza a încercat să-şi revendice casa, după ’90. Octav Bjoza nu a vrut nici casa, care oricum nu mai există, nici terenul înapoi. A vrut doar un teren la schimb sau o justă despăgubire, pe Legea 10, aşa cum au făcut-o şi alţi români. „Am depus dosarul, bine pus la punct, cu toate actele doveditoare. Am întrebat dacă totul este în regulă şi mi s-a spus că tot ce trebuie să mai fac este să aştept răspunsul“, spune Octav Bjoza. A trecut un an şi s-a dus din nou la Iaşi. „Nu aţi fost luat în evidenţă“, i s-a răspuns. A mai trecut un an şi a încercat din nou. „Nu aţi fost luat în evidenţă“, i s-a spus din nou. În al treilea an, n-a mai fost la Iaşi, pentru că i-a venit o înştiinţare prin poştă. „Mi-au spus că din dosar lipseşte cea mai importantă piesă, adică decizia instanţei de anulare a actului de donaţie. Adică eu ar fi trebuit să dau statul român în judecată şi să cheltuisc o grămadă prin tribunale, în loc să fi anulat statul român de la bun început toate aceste donaţii, că nimeni nu era nebun să-şi dea casa de bunăvoie pe o nimica toată“, rezumă Octav Bjoza. Care „i-a pus cruce“ casei, plin de scîrbă pentru întregul sistem.

„Comitetul executiv al Consiliului Popular al judeţului Iaşi
Decizia nr. 747
Avînd în vedere cererea cetăţeanului Bjoza Ioan, prin care oferă spre donare Consiliului Popular al Municipiului Iaşi suprafaţa de teren situat în Iaşi, Strada Voinicilor nr 13
Avînd în vedere Acordul Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Iaşi, transmis prin adresa 21-043/1978
Avînd în vedere prevederile Decretului nr 478/1954, privitor la donaţiile oferite statului şi Decretului nr 144/1958, privitor la regimul eliberării autorizaţiilor de construcţii;
În temeiul art 35 din Legea nr 57/1968, de organizare şi funcţionare a consiliilor populare,
Decide
Art 1 - Se acceptă donaţia oferită de către cetăţeanul Bjoza Ioan, Consiliului popular al municipiului Iaşi, privind suprafaţa de 300 mp teren situat în Iaşi, Strada Voinicilor nr 13
Art 2 - Prezenta ţine loc şi de autorizaţie prevăzută de Decretul nr 144/1958
Art 3 - Actul de donaţie va fi făcut în formă autentică la Notariatul de stat Iaşi, în care scop, Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Iaşi va împuternici un delegat care să-l semneze.
Art 4 - Secţia control, administraţie locală de stat şi secretariat va comunica prezenta decizie Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului Iaşi şi donatorului Bjoza Ioan, din Braşov, Strada Soarelui nr 4, bloc turn, apart. 18
Datată astăzi, 19 septembrie 1978
Preşedinte: Ion Iliescu
Secretar: Gheorghe Zaharia“