„Ono“, tăticu’ tunatelor

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Andrei Paul, 16.08.2008

• „Românul e bolnav de grandomanie“, spune Gabriel Onofrei, braşoveanul care are la ora aceasta una dintre cele mai bune firme de tuning auto din România

„Românul e bolnav de grandomanie“, spune Gabriel Onofrei, braşoveanul care are la ora aceasta una dintre cele mai bune - dacă nu cea mai bună - firmă de tuning auto din România. Şi din ,,boala“ asta, pe care şi-o recunoaşte şi el, vine nevoia de a ieşi din comun, de a fi în atenţia tuturor. Inclusiv cînd vine vorba de maşini. Şi dacă ai bani, dar eşti şi proprietarul unei maşini din cîteva mii sau zeci de mii la fel, vine nevoia de a ţi-o personaliza.

Un tuning poate duce şi la 40.000 de euro

„Tuning înseamnă cam tot ce presupune modificări aduse maşinii“, defineşte noţiunea Gabi Onofrei, care anul trecut a luat locul întîi pe ţară la concursul naţional de tuning organizat de revista Cox. Maşina, un Porsche Boxter S, a fost modificată atît la partea de caroserie, cît şi la interior şi partea mecanică. Caroseria a fost realizată manual, de echipa lui Gabi Onofrei. Printre modificări se numără lăţirea aripilor spate (cu 18 cm) şi faţă (cu 12 cm), prize de aer prelungite şi duse pînă sub praguri, spoilere faţă şi spate modificate, uşi escamotabile, eleron din fibră de carbon, miezul barei din faţă din fibră de carbon, tot fibră de carbon la interior (console, mînere), vopsea cu pulbere de aur. „Ono“ spune că a plecat de la roţi, „aşa cum se face orice tuning serios“, iar restul a venit în jurul lor. Bineînţeles, la mecanică s-a umblat, aducîndu-se un plus de 60 cai la un motor care şi-aşa avea 280. Asta a adus necesitatea schimbării suspensiilor şi frînelor. Pentru suspensii s-a ales brandul Konig, iar frînele montate aparţin de fapt modelului 911 Carrera, mai mari şi mai bune decît cele de pe originalul Boxter S. Şi, bineînţeles, interiorul nu a fost lăsat nici el în pace - a apărut un sistem suplimentar de navigaţie, o instalaţie de sunet „nu foarte puternică, pentru că modul de construcţie al maşinii nu permite aşa ceva, dar foarte fidelă“, scaune de curse şi altele asemenea. Maşina a costat cam 32.000 de euro, la care s-au adăugat alţi 3.500 de euro vamă. Valoarea lucrărilor a fost de aproximativ 35.000 - 40.000 de euro, dar Ono spune că nu se opreşte din băgat bani în maşină, pentru că niciodată nu este pe deplin mulţumit de toate modificările. Numai roţile Porscheului tunat l-au costat 310 milioane de lei vechi! Maşina va fi oricum show-car-ul firmei, pentru că cea mai mare parte a pieselor utilizate au fost făcute chiar în atelier.

„Nu mi-a plăcut să fiu neamţ“

Deşi are doar 33 de ani, Ono a „tras“ multe la viaţa lui. La 17 ani era „un nimeni, un zero barat“ şi şi-a luat viaţa în piept, fără a termina măcar liceul. Avea două variante: fie să devină „un jmecheraş de cartier“, fie să se apuce de muncă. A ales varianta muncii: şapte ani şi jumătate de ciclism, apoi motoare şi maşini (inclusiv raliu - cu echipa de VTM, este dublu vicecampion naţional şi are şi un titlu de campion). A muncit mult, i-a plăcut vopsitoria auto şi a şi cîştigat şapte diplome la concursurile de vopsitori „de pe dincolo“. A lucrat un an şi în Germania. „În Germania, tuningul este în general cît se poate de subtil. Neamţul gîndeşte altfel. În Germania, nu prea se uită lumea după maşină, decît dacă-i cu totul ieşită din comun. La români e altfel. Dacă ai Opel Astra tunat, toată lumea întoarce capul. Românul e bolnav de grandomanie. Neamţul e decent şi vede altfel lucrurile. Nu mi-ar fi plăcut să fiu neamţ“, rîde el. Totuşi, în „viaţa de zi cu zi“ foloseşte un Opel Astra nou, dar „cam varză“, pentru că „de! Mereu, cismarul e cel care n-are flecuri la pantofi“. Chiar dacă mulţi îşi tunează maşinile pentru că vor să atragă atenţia „gagicilor“, el spune că de asta nu poate fi acuzat. „Sînt bolnav după maşini, dar mi-ar plăcea să agăţ o femeie într-o maşină cît mai ieftină, preferabil chiar pe jos“, a declarat Ono.

Nu orice sorcovă e maşină tunată

Care este filosofia lui în materie de tuning? „Sînt adeptul bunului-gust. Nu-mi plac sorcovele şi ţigănismele“, spune el. Pentru că şi tuningul este o artă, o întrebare despre „cum ar trebui tunată o maşină“ sună cam cum l-ai întreba pe un artist care-i reţeta operei sale de artă. Totuşi, Ono spune că trebuie să respecţi cîteva reguli de bun-gust şi de bun-simţ. „În primul rînd, trebuie să te consulţi cu cineva de specialitate. Oricum, tuningul depinde de fiecare maşină în parte, de bugetul celui care face comanda“, subliniază el. Asta pentru că sînt oameni care-i spun „asta-i maşina, ia-o şi fă-o“, iar el le dă doar cîteva detalii şi le cere cîteva opinii, însă nu se ţine cont de bani, iar mîna lui contează, şi sînt „alţii care cam ştiu ce vor, dar nu au cu ce“. Atunci încearcă să facă o treabă cît mai bună cu un buget cît mai mic, pentru că ştie şi el „cum e să te macine o idee şi să nu îţi dea mîna“. Ono spune că „atunci cînd contează bugetul, există jante care arată frumos la cîteva sute de euro şi jante care arată frumos la cîteva mii de euro“. Oricum, pentru un tuning decent, un proprietar de maşină trebuie să pregătească măcar 1.500 de euro. „Dar se poate merge şi pînă la 200.000 de euro!“, afirmă Ono. O altă regulă a tuningului „de bon ton“ este aceea că nu are rost să tunezi exteriorul unei maşini care din punct de vedere mecanic este o rablă. „Degeaba arată maşina ca un bolid, cînd dacă pleci la stop te faci de rîs, că nu te duce motorul“, spune el. Iar o condiţie esenţială a unui tuning de bun-gust şi mai ales legal este ca toate componentele utilizate să fie omologate RAR.

Chip-tuning

Dincolo de „grandomanie“, există şi români care doresc tuning pentru a îmbunătăţi performanţele maşinii. Pot cere modificări ale suspensiilor, sistemelor de frînare, ale motorizării. „O roată lată cu balon mic aduce o altă ţinută de drum a maşinii, de exemplu, decît o roată normală, ceea ce este clar un avantaj al maşinii. Pe de altă parte, acest tip de roţi nu e deloc potrivit cu drumurile pline de gropi din România“, spune Gabriel Onofrei. Printre cele mai cunoscute metode de tuning „util“ se află chip-tuningul. „Chip-tuningul înseamnă de fapt optimizarea parametrilor de injecţie ai maşinii, operaţie care aduce un plus de putere motorului“, explică inginerul auto Cătălin Hotnog, care se ocupă de astfel de operaţii. Pentru asta ai nevoie de un computer, de o analiză a „hărţilor de injecţie“ stocate în chipsetul maşinilor cu injecţie electronică, şi de o reprogramare a cipurilor (sau înlocuirea lor, dacă nu sînt rescriptibile). În urma acestui tip de tuning, o Skoda Octavia de 90 CP poate fi adusă la 115 - 120 CP. Uzura motorului creşte însă cu 3-5%, iar proprietarul trebuie să îşi întreţină maşina cu mai multă atenţie. Chip-tuningul aduce însă pierderea garanţiei maşinii, deoarece producătorii nu aprobă această practică.

„Fac o maşină de unul singur, de la cap la coadă. Mă întrec cu oricine poate spune la fel. Dar cine pierde, lasă cheile pe masă! N-am găsit încă pe nimeni care să răspundă acestei provocări.“
Gabriel Onofrei

Clienţi cu renume

• Printre clienţii braşoveanului care-şi are „cartierul general“ la Săcele se află Cabral, care e „client fidel“, Puia, Chelu’ de la Paraziţii, chiar şi Irinel Columbeanu, căruia i-a restaurat Mercedesul ,,coadă-de-rîndunică“. Primul proprietar al maşinii era Nicolae Ceauşescu. Călin Popescu-Tăriceanu se numără şi el printre clienţi, ca şi Bibanu, Adi de la Vîlcea sau Guţă junior.

Low-riders

• O perspectivă de piaţă pentru firma lui Gabriel Onofrei este cea a low-riders-urilor americane. A şi ochit cinci maşini mari, retro, americane get-beget, pe care vrea să le tuneze şi să le vîndă în România. „Cred că va fi o piaţă nouă, pentru că românii cu bani au depăşit de mult faza în care numărul maşinilor conta, şi fiecare ieşea în evidenţă avînd cîte o maşină pentru fiecare activitate“, spune Ono.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: