Au fost o grămadă de ani în care, de fiecare dată cînd venea perioada concediilor, invariabil era ceva de făcut. În general la ziar, unde, de 10 ani, o zi nu a semănat cu cealaltă, deși problemele majore sînt cam aceleași și se repetă cu o cadență demnă de o cauză mai bună. Sînt sigur că sînt o sumedenie de persoane asemeni mie, care, atunci cînd vine vorba de repausul care li se cuvine, aleg să-și continue rutina de zi cu zi chiar dacă nu așteaptă de nicăieri o statuie și chiar dacă de fiecare dată și-au spus că o să facă asta la anul...
Nu este singura categorie care sare peste concediu în acest mod, chiar dacă motivele sînt cu totul altele. Cele mai frecvente țin însă de absența banilor necesari. Alții, mai pragmatici, aleg să dea o cu totul altă destinație banilor, chiar dacă îi au: renovarea bucătăriei, zugrăvirea unei camere sau schimbarea faianței de la baie sînt motive suficiente pentru a lăsa vacanța pe altădată.
Cred că persoanele aflate în ambele situații comit o mare eroare. Nimeni nu le va încărca bateriile pentru anul următor, iar nereîncărcarea lor se va face simțită imediat în modul în care își vor face treaba, ba chiar în tonusul zilnic. După un an, dacă nu chiar mai mulți, de muncă, fiecare dintre noi merită o vacanță. De noi depinde ca ea să și aibă loc.
Aceste rînduri le scriu de undeva din nordul Greciei, după ce m-am luptat vreo două ore cu laptopul din dotare, care nu înțelegea nicicum de ce trebuie el să-și facă treaba dacă tot este în concediu. Nu l-aș fi chinuit dacă n-aș fi vrut să îmi iau la revedere de la cititorii rubricii Punctul critic. Nu o fac definitiv, ci doar pentru o perioadă neprecizată în care mi-am permis, după aproape trei ani de cînd scriu această colonuță și alți zece de cînd conduc destinele Monitorul, să-mi iau o vacanță de la a scrie. Nu știu cîți vor simți lipsa acestor rînduri. Eu cu siguranță da, atunci cînd se va însera și mă voi așeza mecanic în fața tastaturii în care voi bate doar două cuvinte: Vacanța meritată!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
