Totul se scumpeºte de azi. Încã un val de scumpire, un nou val de scumpiri. În valuri. De la picãtura de benzinã la bobul de grîu. De la kilowatul palid din becul amãrît al lustrei, rãmasã cu un braþ, pînã la linguriþa de zãhar cu care bãtrînii îºi amãgesc ceaiul lung. ªi foamea tot mai scumpã. De la gazul drãmuit în sobe, pînã la firul tremurat de apã cãlîie la robinet. ªi asta e doar valul scumpirii de varã. Cel de dupã valul de primãvarã. Mai vine un val, în octombrie. Adicã, fix în buza iernii cînd gerul nãvãlit peste dormitoare va topi pînã ºi ideea de supravieþuire cu salariul mediu pe economie. Adicã, acel salariu care, în teorie, îþi asigurã un nivel mediu de trai. Nivelul de minimã plutire. Acel salariu amãrît, intrat la apã, pe care însã mulþi îl vor pierde înainte de a-l cheltui. Pentru cã valul de scumpiri va îneca ºi multe slujbe. E probat cã în balta scumpirilor la electricitate ºi gaz-metan, falimentul ºi ºomajul înoatã ca peºtii. Ca peºtele pe uscat însã noi, acum, sub seceta zilelor duse de azi pe mîine pe datorie, asudãm cînd socotim cã s-au scumpit ºi creditele. Cam cu aceeaºi mãsurã cu care va fi mai scumpã pîinea. ªi laptele. ªi uleiul. ªi carnea, pentru cei care nu i-au uitat încã gustul. Grijuliu cu amnezia noastrã, ministrul muncii, Paul Pãcuraru, a ieºit deja la microfon sã ne aducã aminte cã Guvernul nu poate, chiar nu mai poate, creºte salariul minim pe economie odatã cu scumpirile slobozite de azi. Pentru cã el, Guvernul, nu are, nu mai are, fonduri suficiente la buget. Nu are nici minte, nici ruºine, dar asta nu-l costã, pe el, Guvernul. Plãtim noi, în valuri de scumpiri. Valuri de scumpiri care ne îneacã viaþa, ca sã rãmînã ei, guvernanþii, guºaþii ºi umflaþii puterii de orice fel, mereu pe val.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
