Patronaşii

Dimensiune font:

Autor: Oltiţa Stiuj, 15.05.2008

,,Mi-e dor de acasă, dar nu am niciun motiv să mă întorc în România. Aici, în trei ani de muncă, ne-am luat maşină, avem un apartament mare cu chirie mică, ne-am luat tot ce visam, avem haine frumoase şi frigiderul mereu plin, copiii merg la o şcoală bună, ba chiar am început să facem şi economii ca să ne facem o casă. În România am muncit ani în şir şi abia aveam ce pune pe masă. De aia am plecat. Ca să-mi fie plătită munca“, spunea ieri o româncă din Spania care nu dă doi lei pe aşa-zisa strategie a Guvernului care îi îmbie pe emigranţi cu vorbe dulci să revină acasă. Adevărul e că nu văd de ce s-ar întoarce românii din străinătate acasă. Şi nu mă mir de ce alte mii şi mii de români, tineri educaţi şi muncitori harnici şi pricepuţi, sînt gata zilnic să plece. Ce i-ar putea face şi pe unii şi pe ceilalţi să se răzgîndească? Poate nişte salarii din care să poată trăi omeneşte, poate şi o schimbare de mentalitate a patronaşilor care vor să se îmbuibe mult şi repede pe sudoarea angajatului prost plătit, poate o politică de stat care să nu bage mîna în buzunarul tuturor? Nimic din toate astea nu se vor împlini curînd. Ce să ne dea speranţă? Politica de stat? Nicio nădejde. Politica de stat este, şi va fi multă vreme, bolnavă de politică, iar politica româneacă ştie face bani numai pentru politicieni. Cu patronaşii noştri, nici atît. Cîţi dintre ei şi-ar plăti un muncitor calificat cu 1.800 de euro, ca pe şantierele din Spania? Ha! Ha! Cîţi dintre patronii români îşi plătesc specialiştii cu banii ăştia?! Unii, hai să zicem, poate nu pot, striviţi în sistemul fiscal ucigător. Alţii poate nu se pricep. Cei mai mulţi însă, patronaşii care dau cu flit la fisc şi cărora le cresc averile peste noapte mai ceva decît companiilor, sigur pot şi se pricep foarte bine, dar nu vor să-şi plătească bine angajaţii. Nici nu concep ideea că angajatul e altceva decît o slugă pe moşia lor. Asudă şi se frăsuie doar cînd aud că va creşte cu doi lei salariul minim pe economie. Ei sînt de fapt patronaşii care au preferat ani în şir - şi preferă şi azi - trei necalificaţi la negru, în locul unui maistru cu leafă de maistru. Şi cam tot patronaşii ăştia sînt şi cei care se plîng că în România, dom’le, nu mai vrea nimeni să muncească! Să muncească pentru ei.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!

Articolul anterior

Certificate de bonitate

Clienţii băncilor vor primi note

Articolul urm�tor

www.avertizori.ro, despre integritatea functionarilor publici