Nu este vorba despre scorul pe care-l vor scoate o sumedenie de partidulețe, ba chiar partide cu pretenții, după aceste locale. E vorba de procentul pe care, legal, fiecare salariat l-ar putea direcționa spre ONG-ul care l-a convins că merită aceste fonduri, acest lucru neafectînd în vreun mod cîștigul său salarial net, ci doar banii care s-ar duce, altfel, în marea oală unde sînt colectate taxele la stat și care, apoi, sînt repartizați cum vor mușchii guvernanților noștri.
Recunosc că unul dintre principiile de bază după care-mi ghidez activitatea managerială în firmele în care am vreo implicare este acela de a da statului cît mai puțin din taxele pe care le pretinde de la firmele autohtone. Bineînțeles, în condițiile legii. Nu pot atunci să nu susțin o astfel de prevedere legală și să îndemn orice cetățean salariat să aloce celor 2 la sută orice altă destinație decît cea a bugetului de stat. Motivul principal este acela că nu am simțit, vreun moment, în mod concret, felul în care gestionează statul sumele supte efectiv de la cei care îndrăznesc să facă afaceri în România în aceste vremuri. În schimb, am văzut chestiuni lăudabile făcute cu bani puțini și de Hospice Casa Speranței și de Catharsis și poate de multe alte organizații neguvernamentale cărora statul le-a dat de-a lungul acestor ani cel mult o sumedenie de controale, pentru că de sprijin nu poate fi vorba. Chiar dacă procedura nu este una dintre cele mai simple, fiecăruia dintre noi îi ia doar cîteva minute pentru a completa formularele necesare. Efortul chiar merită,
atunci cînd vezi ce se poate face cu bani puțini și cu mult suflet. În aceste zile, toate ONG-urile responsabile se luptă să-i convingă pe cetățeni că ei sînt destinatarii potriviți pentru acest procent. E foarte bine, dar cred că bătălia este dusă pe un tărîm greșit. Problema nu este cine și cum își adjudecă acești bani de la cei dispuși să facă formele. Problema este cine-i convinge pe cei care habar n-au că acest lucru este posibil să nu lase acești bani statului, un stat care-și va bate joc încă o dată de ei prin aleșii noștri.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
